SUSPÉCT, -Ă, suspecți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care este bănuit, care dă de bănuit; care inspiră neîncredere, de care trebuie să te ferești; dubios, îndoielnic. – Din fr. suspect, lat. suspectus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

SUSPÉCT, suspectă (suspecți, suspecte) Care dă de bănuit; care inspiră îndoieli; de valoare incertă; dubios; îndoielnic; echivoc. Informație ~tă. /<fr. suspect
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SUSPÉCT, -Ă adj. Care inspiră neîncredere, bănuieli. ♦ Îndoielnic, dubios. [Cf. fr. suspect, lat. suspectus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SUSPÉCT, -Ă adj. care inspiră neîncredere, bănuieli. ◊ îndoielnic, dubios. (< fr. suspect, lat. suspectus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SUSPÉCT adj. 1. dubios, (astăzi rar) problematic. (O persoană ~.) 2. v. interlop. 3. v. dubios. 4. dubios, veros. (Afaceri, speculații ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Suspect ≠ nebănuit
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

suspéct adj. m., pl. suspécți; f. sg. suspéctă, pl. suspécte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

individ suspect și fără domiciliu expr. (glum., înv.) student.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink