SUSÁI s. m. Gen de plante erbacee din familia compozeelor, cu frunze sesile, cu flori galbene, a căror tulpină conține un suc lăptos (Sonchus). – Din ucr. susaï.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel | Semnalează o greșeală | Permalink

SUSÁI m. Plantă erbacee cu tulpina erectă, cărnoasă, și cu frunze lungi, adânc crestate, înfășurate la baza lor în jurul tulpinii, care conține un suc lăptos. /Orig. nec.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SUSÁI s. (BOT.) 1. (Sonchus) (reg.) castravan, lăptucă, susăiță, tâlhărea, iarba-iepurelui, pălămidă-grasă. 2. susai-de-pădure v. susai-pădureț; susai-pădureț (Lactuca muralis) = susai-de-pădure, (reg.) crestățea, tâlhărea, susai-sălbatic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SUSÁI s. v. grânar, hambar, pătul, tâlhărea.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

susái (-i), s. m. – Plantă (Sonchus oleraceus, S. Asper, S. arvensis, S. palustris). Sl. susati, susą „a suge”, susŭ „țîță”, pentru să produce un suc alb asemănător laptelui, cf. și numele său fr., laiteron. Legătura cu rus. susak „plantă” (Cihac, II, 381) este incertă. În schimb, rus. susaj (Pascu, R. critică, 1938, 110; Scriban) pare să provină din rom. După Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 303, urmat de Philippide, II, 735, este cuvînt dacic, legat de alb. susaljë „zurro”. După Candrea, din sb. sisaljka „mamelon”.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

susái s. m.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SUSAI-DE-MÚNTE s. v. tâlhărea.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SUSAI-DE-PĂDÚRE s. v. tâlhărea.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șușái, șușaíuri, s.f. (reg.) nisip de pe malul râului.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink