opțiuni
  • info

11 definiții pentru surâzător

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SURÂZĂTOR, -OARE, surâzători, -oare, adj. Care surâde; zâmbitor, surâzând; p. ext. vesel, radios, amical, prietenos. ♦ Fig. Favorabil, convenabil. – Surâde + suf. -tor.

SURÂZĂTOR, -OARE, surâzători, -oare, adj. Care surâde; zâmbitor, surâzând; p. ext. vesel, radios, amical, prietenos. ♦ Fig. Favorabil, convenabil. – Surâde + suf. -tor.

surâzător, ~oare [At: BOLINTINEANU, O. 8 / Pl: ~i, ~oare / E: surâde + -ător] (D. oameni) 1 a Care surâde (1) Si: zâmbăreț, zâmbitor, (înv) surâzând, zâmbăreț. 2 a Vesel, prietenos. 3-4 av, a (D. ochi sau d. manifestări, stări etc. ale oamenilor) (Într-un mod) care exprimă sau denotă veselie. 5-6 av, a (Pex) (Într-un mod) care exprimă prietenie, bunăvoință.

SURÂZĂTOR ~oare (~ori, ~oare) 1) Care surâde; zâmbitor. 2) Care exprimă bucurie; plin de voie bună; vesel. Ochi ~ori. 3) fig. Care avantajează; care convine; convenabil. /a surâde + suf. ~tor

SURÎZĂTOR, -OARE, surîzători, -oare, adj. Zîmbitor; p. ext. vesel, prietenos, amical. Șefii mei mă priveau cu oarecare surîzătoare curiozitate. GALACTION, O. I 30. Prin visul meu cînd treci, Să te oprești în loc, surîzătoare. CERNA, P. 91. Atîta de drăgălașă, albă, Frumoasă – parcă ești o floare! Și ades rămîn pierdut pe gînduri Cînd mi te-arăți surîzătoare. IOSIF, T. 150.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

surâzător adj. m., pl. surâzători; f. sg. și pl. surâzătoare

surâzător adj. m., pl. surâzători; f. sg. și pl. surâzătoare

surâzător adj. m. râzător

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SURÂZĂTOR adj. v. zâmbitor.

SURÂZĂTOR adj. v. favorabil, prielnic, propice.

SURÎZĂTOR adj. zîmbitor, (înv.) surîzînd, zîmbareț, (fam.) zîmbăreț. (O față ~.)

surîzător adj. v. FAVORABIL. PRIELNIC. PROPICE.

Intrare: surâzător
surâzător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • surâzător
  • surâzătorul
  • surâzătoru‑
  • surâzătoare
  • surâzătoarea
plural
  • surâzători
  • surâzătorii
  • surâzătoare
  • surâzătoarele
genitiv-dativ singular
  • surâzător
  • surâzătorului
  • surâzătoare
  • surâzătoarei
plural
  • surâzători
  • surâzătorilor
  • surâzătoare
  • surâzătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

surâzător, surâzătoareadjectiv

  • 1. Care surâde. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: surâzând zâmbitor
    • format_quote Șefii mei mă priveau cu oarecare surîzătoare curiozitate. GALACTION, O. I 30. DLRLC
    • format_quote Prin visul meu cînd treci, Să te oprești în loc, surîzătoare. CERNA, P. 91. DLRLC
    • format_quote Atîta de drăgălașă, albă, Frumoasă – parcă ești o floare! Și ades rămîn pierdut pe gînduri Cînd mi te-arăți surîzătoare. IOSIF, T. 150. DLRLC
etimologie:
  • Surâde + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.