surâs sn [At: HELIADE, C. II, 388 / V: (înv) ~ris, (îvr) ~râz / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: surâde] 1 Zâmbet (1). 2 Mișcare ușoară de alungire a buzelor însoțită de o expresie specifică a feței pentru a exprima de obicei bucurie, satisfacție etc. Si: zâmbire, (înv) surâdere (2), zâmbitură.

SURÂS s.n. Zîmbet. [Pl. -suri, -se. / < fr. sourire, după rîs].

SURÂS s. n. acțiunea de a surâde; zâmbet. (după fr. sourire)

SURÂS ~uri n. Râs ușor, fără sunete, exprimat numai prin destinderea buzelor; zâmbet. /<fr. sourir

surâs n. râs tăcut și liniștit.

surâde vi [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (înv) ~ride / Pzi: surâd / Pfs: ~âsei / Cj: 3,6 (pop) să surâză / Par: ~râs / E: fr sourire (după râde)] 1 (D. oameni) A schița o ușoară mișcare de alungire a buzelor (ca și cum ar râde) însoțită de o expresie specifică a feței, pentru a exprima, de obicei o bucurie, satisfacție etc. Si: a zâmbi. 2 (Fig) A fi favorabil (cuiva). 3 (Fig) A fi accesibil (cuiva). 4 (Fig) A corespunde dorințelor (cuiva) Si: a conveni (2), a-i fi pe plac.

surâz sn vz surâs

suride v vz surâde

suris sn vz surâs

SURÎDE, surîd, vb. III. Intranz. 1. A rîde fără zgomot, schițînd numai o ușoară mișcare a buzelor; a zîmbi. Surîdea binevoitor numai cu un colț al gurii. DUMITRIU, N. 160. Ce zici, Comșa, de arătările lui Mucenicu? întrebă Ghenea într-un tîrziu, fără să mai surîdă a batjocoră. C. PETRESCU, Î. II 13. Vorbește rar și așezat. Din cînd în cînd își dă puțin capul pe spate, surîde pe sub mustață și atunci toată fața i se luminează. VLAHUȚĂ, O. A. II 145. ◊ Fig. Natura surîdea în pragul primăverii, cam tristă. D. ZAMFIRESCU, R. 91. În zori de ziuă cînd... ziua Întîi Mai surîde. RUSSO, S. 21. ◊ (Construit cu dativul) Mi-a surîs cu bunătate. GALACTION, O. I 231. Ilenuța Precup își surîdea unui gînd ori unei amintiri, absentă de aci, cu privirea pierdută în vag. C. PETRESCU, A. 344. Copila îi surîde ca cele dintîi flori Ce-anunță primăvara. BOLINTINEANU, O. 62. 2. Fig. (Despre abstracte) A-i fi cuiva pe plac, a plăcea, a conveni, a atrage pe cineva; a se prezenta cuiva într-o formă favorabilă. Călătoria îi surîdea. ▭ Viața începea în sfîrșit să le surîdă. C. PETRESCU, C. V. 9. – Forme gramaticale: perf. s. surîsei, part. surîs.

SURÎS, surîsuri, s. n. Faptul de a surîde; rîs tăcut, redus la o mișcare specifică a buzelor; zîmbet. Surîsul mamei legănîndu-și visul. FRUNZĂ, Z. 19. Avîntul lui stîrni mici surîsuri ironice primprejur. REBREANU, R. I 40. Radu avea un surîs trist, care pe Gheorghe îl amăra cumplit. VLAHUȚĂ, O. A. I 99. ◊ Fig. Și-mi înfloreai în suflet tot mai dragă, Curată ca surîsul dimineții. CERNA, P. 109. – Pl. și: (rar) surîse (EMINESCU, O. IV 83).

SURÂDE vb. III. intr. 1. A zîmbi. 2. (Fig.) A-i fi favorabil. ♦ A-i plăcea mult. [P.i. surîd, perf. s. -rîsei, conj. -rîdă, part. -rîs. / < fr. sourire, după rîde].

SURÂDE vb. intr. 1. a zâmbi. 2. (fig.) a-i fi favorabil. ◊ a-i plăcea mult. (după fr. sourire)

A SURÂDE surâd intranz. 1) A râde fără sunete printr-o ușoară destindere a buzelor; a zâmbi. 2) fig. A prevesti o perspectivă ispititoare. /<fr. sourire

surâde v. 1. a zâmbi, a râde fără sgomot, numai printr’o mișcare ușoară a gurei și a ochilor; 2. a prezenta un aspect plăcut: această afacere îmi surâde; 3. fig. a fi favorabil: norocul îî surâde. [Modelat după fr. sourire].

*surîd, -rîs, a -rîde v. intr. (lat. subridére, fr. sourire). Zîmbesc. Fig. A-țĭ surîde un lucru, a țĭ se prezenta favorabil, a-țĭ plăcea.

*surîs n., pl. urĭ (fr. sourire și souris). Zîmbet.

surâs s. n., pl. surâsuri

surâs s. n., pl. surâsuri

surâs s. n., pl. surâsuri

surâde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. surâd, 2 sg. surâzi, 3 sg. surâde, perf. s. 1 sg. surâsei, 1 pl. surâserăm, m.m.c.p. 1 pl. surăseserăm; conj. prez. 1 sg. să surâd, 3 să surâdă; imper. 2 sg. afirm. surâzi; ger. surâzând; part. surâs

surâde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. surâd, 1 pl. surâdem, perf. s. 1 sg. surâsei, 1 pl. surâserăm; conj. prez. 3 să surâdă; ger. surâzând; part. surâs

surâde vb. râde

surîde (ind. prez. 1 sg. surîd, conj. surîdă)

surâd, -dă 3 conj., -sei 1 aor.

SURÂS s. v. zâmbet.

SURÂDE vb. v. zâmbi.

SURÎDE vb. a zîmbi.

SURÎS s. zîmbet, zîmbire, (înv.) surîdere, zîmbitură.

Angulus ridet (lat. „Acest colț de pămînt îmi surîde”) – a spus Horațiu într-una din Ode (II, 6, 13). Horațiu s-a referit la peisajul sudic din Tarent, care l-a încîntat cu frumusețile naturale. Expresia se poate reteri la orice „angulus”, la orice „colț de pămînt” care ne impresionează prin farmecul său, exercitînd asupra noastră o atracție deosebită. Versul complet e: „Ille terrarum mihi praeter omnes angulus ridet” (Acel locșor îmi surîde mai mult decît oricare altul pe pămînt). LIT.

Ille terrarum mihi praeter omnes angulus ridet (lat. „Acel colț de țară îmi surîde mai mult decît oricare altul de pe pămînt”) – Vers al lui Horațiu din Ode (II, 6, 13). A servit pe vremuri ca inscripție pe multe clădiri. Dar citatul fiind prea lung, s-au păstrat numai ultimele două cuvinte care rezumă aceeași idee: angulus ridet (vezi). LIT.

Surîsul Giocondei – Gioconda, capodopera lui Leonardo da Vinci, este portretul frumoasei Mona Lisa Gherardini, soția patricianului florentin Francesco di Zanovi del Giocondo, de unde vine și numele acestui tablou, la care marele artist a lucrat cinci ani (1501-1506). Portretul, aflat în muzeul „Louvre” din Paris, a rămas vestit îndeosebi prin acel încîntător surîs al Giocondei, pe care privitorii îl admiră profund tulburați. Dovadă că el a ajuns și termen de comparație. Scriitorul englez Aldous Huxley și-a intitulat o povestire Surîsul Giocondei. PLAS.

a surâde strâmb expr. a surâde în silă / forțat / nesincer.

a-i surâde norocul expr. a fi norocos.