opțiuni
2 intrări
6 definiții

Explicative DEX

surzuită sf [At: MÂNDRESCU, UNG. 103 / Pl: ~te / E: surzui] (Îvr) Agonisire (1).

surzui [At: LEX. MARS. 215 / V: (reg) ~zului, (îvr) sărăzui / Pzi: ~esc / E: mg szcrezn] (Trs) 1 vi (Înv) A adăuga (măsurând în plus). 2 vt A procura. 3 vt A agonisi (prin economisire).

Sinonime

SURZUI vb. v. achiziționa, cumpăra, lua, procura, târgui.

Arhaisme și regionalisme

SURZUITĂ s.f. (Trans. SV) Tocmeală, rînduială. Iară de pre altă parte iaste cinul, care se ține de fapta și de surzuita Domnului, adecă de apă,, cuvine-se a ști hasna sacramentului sau tainei întru spălarea trupului CATEHISM CALVIN. Etimologie: surzui. Vezi și surzui. Cf. u s t a v (2).

surzuită, surzuite, s.f. (înv.) agonisire.

surzui, surzuiesc, vb. IV (reg.) 1. (înv.) a adăuga (măsurând în plus). 2. a procura; a agonisi (prin economisire).

Intrare: surzuită
surzuită substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • surzuită
  • surzuita
plural
  • surzuite
  • surzuitele
genitiv-dativ singular
  • surzuite
  • surzuitei
plural
  • surzuite
  • surzuitelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: surzuit
surzuit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • surzuit
  • surzuitul
  • surzuitu‑
  • surzuită
  • surzuita
plural
  • surzuiți
  • surzuiții
  • surzuite
  • surzuitele
genitiv-dativ singular
  • surzuit
  • surzuitului
  • surzuite
  • surzuitei
plural
  • surzuiți
  • surzuiților
  • surzuite
  • surzuitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)