survenít adj. m., pl. surveníți; f. sg. survenítă, pl. surveníte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SURVENÍ, pers. 3 survíne, vb. IV. Intranz. A avea loc (inopinat), a se produce, a se petrece, a se întâmpla (pe neașteptate sau pe negândite). – Din fr. survenir.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel | Semnalează o greșeală | Permalink

A SURVENÍ pers. 3 survíne intranz. A se produce între timp și pe neașteptate; a interveni. /<fr. survenir
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SURVENÍ vb. IV. intr. A se întâmpla pe neașteptate. ♦ A avea loc, a se petrece între timp. [P.i. survín. / < fr. survenir].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SURVENÍ vb. intr. a se întâmpla pe neașteptate. ◊ a avea loc, a se petrece între timp. (< fr. survenir)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SURVENÍ vb. 1. v. întâmpla. 2. v. produce. 3. a se întâmpla, a se produce, a veni. (Seismul a ~ pe neașteptate.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

survení vb., ind. prez. 3 sg. survíne, imperf. 3 sg. surveneá; conj. prez. 3 sg. și pl. survínă; ger. survenínd
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

SURVENÍT, -Ă, surveníți, -te, adj. Care a survenit, s-a întâmplat (pe neașteptate sau pe negândite), a avut loc (inopinat) – Din surveni [folosit și în corpul DEX, vezi de ex.: HIDROCUȚIE s. f. Sincopă survenită...].
Sursa: Neoficial | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink