SURVENÍRE, surveniri, s. f. Faptul de a surveni. – V. surveni.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel | Semnalează o greșeală | Permalink

SURVENÍRE s.f. Faptul de a surveni. [< surveni].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

surveníre s. f., g.-d. art. survenírii; pl. surveníri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SURVENÍ, pers. 3 survíne, vb. IV. Intranz. A avea loc (inopinat), a se produce, a se petrece, a se întâmpla (pe neașteptate sau pe negândite). – Din fr. survenir.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel | Semnalează o greșeală | Permalink

A SURVENÍ pers. 3 survíne intranz. A se produce între timp și pe neașteptate; a interveni. /<fr. survenir
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SURVENÍ vb. IV. intr. A se întâmpla pe neașteptate. ♦ A avea loc, a se petrece între timp. [P.i. survín. / < fr. survenir].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SURVENÍ vb. intr. a se întâmpla pe neașteptate. ◊ a avea loc, a se petrece între timp. (< fr. survenir)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SURVENÍ vb. 1. v. întâmpla. 2. v. produce. 3. a se întâmpla, a se produce, a veni. (Seismul a ~ pe neașteptate.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

survení vb., ind. prez. 3 sg. survíne, imperf. 3 sg. surveneá; conj. prez. 3 sg. și pl. survínă; ger. survenínd
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink