SURVENIRE s. f. Faptul de a surveni. – V. surveni.

survenire sf [At: COD. PEN. RPR. 101 / Pl: ~ri / E: surveni] Apariție bruscă. Si: (înv) supravenire.

SURVENIRE, surveniri, s. f. Faptul de a surveni. – V. surveni.

SURVENIRE s.f. Faptul de a surveni. [< surveni].

surveni vi [At: ARISTIA, PLUT. 314/4 / Pzi: 3 survine / E: fr survenir] (D. evenimente, fenomene, acțiuni etc.) 1 A-și face apariția (brusc și pe neașteptate) Si: a apărea (2). 2 A avea loc între timp Vz a interveni, a se întâmpla, a petrece¹, a produce.

SURVENI, survin, vb. IV. Intranz. A avea loc, a se întîmpla, a se produce (pe neașteptate sau pe negîndite). Dacă nu survine vreo complicație... în două săptămîni e zdravăn ca mine și ca dumneata. C. PETRESCU, C. V. 206.

SURVENI vb. IV. intr. A se întîmpla pe neașteptate. ♦ A avea loc, a se petrece între timp. [P.i. survin. / < fr. survenir].

SURVENI vb. intr. a se întâmpla pe neașteptate. ◊ a avea loc, a se petrece între timp. (< fr. survenir)

A SURVENI pers. 3 survine intranz. A se produce între timp și pe neașteptate; a interveni. /<fr. survenir

survenire s. f., g.-d. art. survenirii

survenire s. f., g.-d. art. survenirii

survenire s. f., g.-d. art. survenirii; pl. surveniri

surveni (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. survine, 3 pl. survin, imperf. 3 sg. survenea; conj. prez. 3 să survină

surveni (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. survine, imperf. 3 sg. survenea; conj. prez. 3 să survină; ger. survenind

surveni vb., ind. prez. 3 sg. survine, imperf. 3 sg. survenea; conj. prez. 3 sg. și pl. survină; ger. survenind

SURVENI vb. 1. v. întâmpla. 2. v. produce. 3. a se întâmpla, a se produce, a veni. (Seismul a ~ pe neașteptate.)

SURVENI vb. 1. a se întîmpla, a se petrece, a se produce, (înv. și reg.) a se prileji, (înv.) a se purta. (Au ~ multe lucruri de atunci.) 2. a apărea, a interveni, a se ivi, a se întîmpla, a se produce. (A ~ o schimbare.) 3. a se întîmpla, a se produce, a veni. (Seismul a ~ pe neașteptate.)