surucluít, surucluítă, adj. (reg.) constrâns, obligat (la ceva).
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

SURUCLUÍ vb. v. apela, cere, recurge, solicita.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink