SURTUCÉL, surtucele, s. n. Diminutiv al lui surtuc; surtucaș. – Surtuc + suf. -el.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel | Semnalează o greșeală | Permalink

SURTUCÉL s. surtucaș.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

surtucél s. n., pl. surtucéle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink