SURSOLÓG s. m. descoperitor de izvoare (literare). (< sursologie)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
sursológ s. m., pl. sursológi
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
sursológ s.m. (lit., ironic) Autor de contribuții documentare brute ◊ „[...] nu este decât un sursolog oarecare, ce nici nu merită să mai fie citat.” Luc. 28 IV 84 p. 6 (din sursă + -log)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink