SURPĂTÚRĂ, surpături, s. f. 1. Faptul de a (se) surpa. 2. Loc prăpăstios în curs de surpare; loc de unde s-a rupt o porțiune de teren; p. ext. porțiunea dislocată. 3. Ruină, dărâmătură. 4. (Pop.) Hernie. – Surpa + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel | Semnalează o greșeală | Permalink

SURPĂTÚRĂ ~i f. 1) Teren surpat. 2) Construcție surpată. /a surpa + suf. ~ătură
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SURPĂTÚRĂ s. 1. v. ruină. 2. v. surpare. 3. scufundătură, (rar) scufundiș. (~ produsă în urma unui cutremur.) 4. (înv. și reg.) ponorâtură. (O ~ a malului.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SURPĂTÚRĂ s. v. hernie, ponor, râpă, văgăună.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

surpătúră s. f., g.-d. art. surpătúrii; pl. surpătúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IARBA-SURPĂTÚRII s. v. feciorică.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink