opțiuni
  • info

2 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SURMONTA, surmontez, vb. I. (Livr.) Tranz. A depăși obstacole, dificultăți. – Din fr. surmonter.

surmonta vt [At: T octombrie 1968, 53 / Pzi: ~tez / E: fr surmonter] (Liv; c.i. obstacole) A depăși (2).

SURMONTA vb. I. tr. (Franțuzism) A trece peste un obstacol, o greutate; (fig.) a învinge, a depăși. [< fr. surmonter].

SURMONTA vb. tr. 1. a trece peste un obstacol, o greutate; (fig.) a învinge, a depăși. 2. a sta mai sus, a fi situat deasupra. (< fr. surmonter)

surmonta vb. I A depăși, a trece peste un obstacol ◊ „[...] există o diferență culturală – care poate nu e chiar atât de imposibil de surmontat – între expresiile teatrului din România și cele ale teatrului basarabean [...]” R.l. 17 XI 92 p. 5 (din fr. surmonter; DN3)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

surmonta (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. surmontez, 3 surmontează; conj. prez. 1 sg. să surmontez, 3 să surmonteze

*surmonta (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 surmontează

surmonta vb., ind. prez. 1 sg. surmontez, 3 sg. și pl. surmontează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SURMONTA vb. v. birui, depăși, înfrânge, învinge, răzbi.

surmonta vb. v. BIRUI. DEPĂȘI. ÎNFRÎNGE. ÎNVINGE. RĂZBI.

Intrare: surmontat
surmontat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • surmontat
  • surmontatul
  • surmontatu‑
  • surmontată
  • surmontata
plural
  • surmontați
  • surmontații
  • surmontate
  • surmontatele
genitiv-dativ singular
  • surmontat
  • surmontatului
  • surmontate
  • surmontatei
plural
  • surmontați
  • surmontaților
  • surmontate
  • surmontatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: surmonta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • surmonta
  • surmontare
  • surmontat
  • surmontatu‑
  • surmontând
  • surmontându‑
 singular plural
  • surmontează
  • surmontați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • surmontez
 (să)
  • surmontez
  • surmontam
  • surmontai
  • surmontasem
a II-a (tu)
  • surmontezi
 (să)
  • surmontezi
  • surmontai
  • surmontași
  • surmontaseși
a III-a (el, ea)
  • surmontează
 (să)
  • surmonteze
  • surmonta
  • surmontă
  • surmontase
plural I (noi)
  • surmontăm
 (să)
  • surmontăm
  • surmontam
  • surmontarăm
  • surmontaserăm
  • surmontasem
a II-a (voi)
  • surmontați
 (să)
  • surmontați
  • surmontați
  • surmontarăți
  • surmontaserăți
  • surmontaseți
a III-a (ei, ele)
  • surmontează
 (să)
  • surmonteze
  • surmontau
  • surmontară
  • surmontaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

surmonta, surmontezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.