opțiuni
  • info

2 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SURMENARE, surmenări, s. f. Surmenaj. – V. surmena.

SURMENARE, surmenări, s. f. Surmenaj. – V. surmena.

surmenare vt [At: ANGHEL-IOSIF, C. M. II, 67 / Pl: ~nări / E: surmena] 1 Depunere a unui efort fizic sau intelectual prelungit care are drept urmare surmenajul. 2 (Pex) Surmenaj.

SURMENARE, surmenări, s. f. Faptul de a se surmena; istovire, extenuare, surmenaj. Supraîncărcarea sau surmenarea sistemului nervos, în special a scoarței emisferelor cerebrale, duce la tulburarea activității organismului, la îmbătrînirea prematură. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2809.

SURMENARE s.f. Acțiunea de a (se) surmena și rezultatul ei; istovire, extenuare; surmenaj. [< surmena].

SURMENA, surmenez, vb. I. Refl. (Despre oameni) A se obosi peste măsură, a se extenua (în urma unui prelungit efort fizic sau intelectual); a se istovi. ◊ Tranz. Munca prelungită îl surmenează. – Din fr. surmener.

SURMENA, surmenez, vb. I. Refl. (Despre oameni) A se obosi peste măsură, a se extenua (în urma unui prelungit efort fizic sau intelectual); a se istovi. ◊ Tranz. Munca prelungită îl surmenează. – Din fr. surmener.

surmena vtr [At: RESMERIȚĂ, D. / Pzi: ~nez / E: fr surmener] (D. oameni sau d. organe ale corpului lor) A se obosi peste măsură (în urma unui prelungit efort fizic sau intelectual) Si: a se epuiza (8), a se extenua (1), a se istovi, a se secătui, a se sfârși, a se slei, a se vlăgui.

SURMENA, surmenez, vb. I. Refl. (Despre oameni și despre organe ale corpului) A se obosi peste măsură, a se extenua (în urma unui prelungit efort fizic sau intelectual). Dacă în sarcina inimii cade o muncă nemăsurată, atunci inima se surmenează repede, contracțiile... devin mult mai slabe. ANATOMIA 64. Îngrozitor te-a surmenat noaptea asta, Marine, parc-ai îmbătrînit subit. BARANGA, I. 187. ◊ Tranz. Cred că ți-am mai spus; eu aici nu am nici o curiozitate. – Știu... te-ar surmena. Întocmai. M-ar surmena. SEBASTIAN, T. 97.

SURMENA vb. I. refl., tr. A (se) obosi peste măsură, pînă la istovire; a (se) istovi, a (se) extenua. [< fr. surmener].

SURMENA vb. refl., tr. a (se) obosi peste măsură, până la istovire; a (se) extenua. (< fr. surmener)

A SURMENA ~ez tranz. A face să se surmeneze. /<fr. surmener

A SE SURMENA mă ~ez intranz. A-și pierde toată forța și energia, ajungând într-o stare de slăbiciune totală; a obosi peste măsură; a se istovi; a se extenua; a se epuiza. /<fr. surmener

*surmenéz v. tr. (fr. surmener). Storc de puterĭ pin prea mare muncă cu mintea saŭ cu trupu, istovesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

surmenare s. f., g.-d. art. surmenării; pl. surmenări

surmenare s. f., g.-d. art. surmenării; pl. surmenări

surmenare s. f., g.-d. art. surmenării; pl. surmenări

surmena (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. surmenez, 3 surmenează; conj. prez. 1 sg. să surmenez, 3 să surmeneze

surmena (a ~) vb., ind. prez. 3 surmenează

surmena vb., ind. prez. 1 sg. surmenez, 3 sg. și pl. surmenează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SURMENARE s. v. extenuare.

SURMENARE s. epuizare, extenuare, istoveală, istovire, secătuire, sfîrșeală, slăbiciune, sleire, surmenaj, vlăguire, (înv. și reg.) slăbie, (înv. livr.) marasm. (Stare de totală ~.)

Intrare: surmenare
surmenare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • surmenare
  • surmenarea
plural
  • surmenări
  • surmenările
genitiv-dativ singular
  • surmenări
  • surmenării
plural
  • surmenări
  • surmenărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: surmena
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • surmena
  • surmenare
  • surmenat
  • surmenatu‑
  • surmenând
  • surmenându‑
 singular plural
  • surmenează
  • surmenați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • surmenez
 (să)
  • surmenez
  • surmenam
  • surmenai
  • surmenasem
a II-a (tu)
  • surmenezi
 (să)
  • surmenezi
  • surmenai
  • surmenași
  • surmenaseși
a III-a (el, ea)
  • surmenează
 (să)
  • surmeneze
  • surmena
  • surmenă
  • surmenase
plural I (noi)
  • surmenăm
 (să)
  • surmenăm
  • surmenam
  • surmenarăm
  • surmenaserăm
  • surmenasem
a II-a (voi)
  • surmenați
 (să)
  • surmenați
  • surmenați
  • surmenarăți
  • surmenaserăți
  • surmenaseți
a III-a (ei, ele)
  • surmenează
 (să)
  • surmeneze
  • surmenau
  • surmenară
  • surmenaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

surmenare, surmenărisubstantiv feminin

  • 1. Extenuare, istovire, surmenaj. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: extenuare istovire surmenaj
    • format_quote Supraîncărcarea sau surmenarea sistemului nervos, în special a scoarței emisferelor cerebrale, duce la tulburarea activității organismului, la îmbătrînirea prematură. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2809. DLRLC
etimologie:
  • vezi surmena DEX '09 DEX '98 DN

surmena, surmenezverb

  • 1. (Despre oameni) A se obosi peste măsură, a se extenua (în urma unui prelungit efort fizic sau intelectual); a se istovi. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: epuiza extenua istovi obosi
    • format_quote Dacă în sarcina inimii cade o muncă nemăsurată, atunci inima se surmenează repede, contracțiile... devin mult mai slabe. ANATOMIA 64. DLRLC
    • format_quote Îngrozitor te-a surmenat noaptea asta, Marine, parc-ai îmbătrînit subit. BARANGA, I. 187. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Munca prelungită îl surmenează. DEX '09 DEX '98
    • format_quote tranzitiv Cred că ți-am mai spus; eu aici nu am nici o curiozitate. – Știu... te-ar surmena. Întocmai. M-ar surmena. SEBASTIAN, T. 97. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.