3 definiții pentru surjectiv
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SURJECTIV, -Ă adj. (Mat.; despre funcții) La care un element al celei de-a doua mulțimi are un antecedent mai puțin. [< fr. surjectif].[1]
SURJECTIV, -Ă adj. (mat.; despre funcții) la care un element al celei de-a doua mulțimi are un antecedent mai puțin. (< fr. surjectif)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
surjectiv adj. m., pl. surjectivi; f. sg. surjectivă, pl. surjective
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: surjectiv
surjectiv adjectiv
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
surjectiv, surjectivăadjectiv
- 1. (Despre funcții) O funcție este surjectivă dacă fiecare element din codomeniu este imaginea a cel puțin unui element din domeniu. dexonline DN
etimologie:
- surjectif DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.