SURÉT, sureturi, s. n. (În evul mediu, în țările românești) Copie sau traducere (a unui act, a unei scrisori). – Din tc. suret.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel | Semnalează o greșeală | Permalink

surét² s.n. (reg.) culesul strugurilor.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

surét (-te), s. n. – Copie, traducere. – Mr. surete. Tc. (arab.) suret (Șeineanu, III, 112), cf. sb. suret „figură”, bg. surat „imagine”.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

surét s. n., pl. suréturi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink