10 definiții pentru surescitant
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SURESCITANT, -Ă, surescitanți, -te, adj. Care provoacă surescitare. [Var.: surexcitant, -ă adj.] – Din fr. surexcitant.
SURESCITANT, -Ă, surescitanți, -te, adj. Care provoacă surescitare. [Var.: surexcitant, -ă adj.] – Din fr. surexcitant.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel
- acțiuni
surescitant, ~ă a [At: CADE / V: (rar) ~exci~ / E: fr surexcitant] (D. substanțe) Care surescită.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SURESCITANT, -Ă adj. Care provoacă surescitare. [Var. surexcitant, -ă adj. / cf. fr. surexcitant].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SURESCITANT, -Ă adj. care provoacă surescitare. (< fr. surexcitant)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
SUREXCITANT, -Ă adj. v. surescitant.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SUREXCITANT, -Ă adj. v. surescitant.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel
- acțiuni
surexcitant, ~ă a vz surescitant
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SUREXCITANT, -Ă adj. v. surescitant.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
surescitant adj. m., pl. surescitanți; f. surescitantă, pl. surescitante
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
surescitant adj. m., pl. surescitanți; f. surescitantă, pl. surescitante
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
surescitant adj. m., pl. surescitanți; 1. sg. surescitantă, pl. surescitante
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
surescitant, surescitantăadjectiv
- 1. Care provoacă surescitare. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- surexcitant DEX '09 DEX '98 DN