2 intrări

3 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

surcăli vt [At: ALR I 1544/255 / V: ~celi / Pzi: ~lesc / E: mg szurkálni] 1 (Trs; c.i. obiecte în formă de tub) A curăța în interior cu un surcalău (1). 2 (Mar; Trs; pex; c. i. oameni) A găuri (1).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

surcăli, surcălesc, vb. IV (reg.) 1. (despre obiecte în formă de tub) a curăța în interior cu ajutorul unui surcalău. 2. (despre obiecte) a găuri.

Intrare: surcălit
surcălit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • surcălit
  • surcălitul
  • surcălitu‑
  • surcăli
  • surcălita
plural
  • surcăliți
  • surcăliții
  • surcălite
  • surcălitele
genitiv-dativ singular
  • surcălit
  • surcălitului
  • surcălite
  • surcălitei
plural
  • surcăliți
  • surcăliților
  • surcălite
  • surcălitelor
vocativ singular
plural
Intrare: surcăli
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • surcăli
  • surcălire
  • surcălit
  • surcălitu‑
  • surcălind
  • surcălindu‑
singular plural
  • surcălește
  • surcăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • surcălesc
(să)
  • surcălesc
  • surcăleam
  • surcălii
  • surcălisem
a II-a (tu)
  • surcălești
(să)
  • surcălești
  • surcăleai
  • surcăliși
  • surcăliseși
a III-a (el, ea)
  • surcălește
(să)
  • surcălească
  • surcălea
  • surcăli
  • surcălise
plural I (noi)
  • surcălim
(să)
  • surcălim
  • surcăleam
  • surcălirăm
  • surcăliserăm
  • surcălisem
a II-a (voi)
  • surcăliți
(să)
  • surcăliți
  • surcăleați
  • surcălirăți
  • surcăliserăți
  • surcăliseți
a III-a (ei, ele)
  • surcălesc
(să)
  • surcălească
  • surcăleau
  • surcăli
  • surcăliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)