31 de definiții pentru surcea / surcică

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SURCEA, -ICĂ, surcele, s. f. Așchie care sare când se cioplește sau când se taie un lemn, surcel; p. ext. vreasc, gătej, bețișor. – Refăcut din surcele (pl. lui surcel).

SURCEA, -ICĂ, surcele, s. f. Așchie care sare când se cioplește sau când se taie un lemn, surcel; p. ext. vreasc, gătej, bețișor. – Refăcut din surcele (pl. lui surcel).

surcea [At: CORESI, ap. GCR I, 24 / 6 / V: ~ci, (pop) ~cel / Pl: ~ele sn, ~ei sm, (reg) ciurcea, ciuircel, ciuircică, sucel, sulcele, ~rgele / Pl: ~ele, ~ei / E: ml *surcellus (=surculus] 1 sf Bucată de lemn, mică, subțire și uscată Si: gătej (1), uscătură, vreasc, , (îrg) târș, (înv) șormânt, (reg) clenci (3), hăbădic (1), pogmete, raburi, rancotă, selniță, sfărgaci, șibă. 2 (Spc) Bucată care se desprinde dintrun lemn prin cioplire sau prin spargere Si: așchie (1), țandără, (pop) zburătură, (reg) salcă, sălângă, scărâmbă, scleperiță, sfarghie, (înv) oțapoc, (reg) scoarță. 3 sf (Pop; îe) A face sânge pe o ~ A se lăuda că face mai mult decât e în stare să facă. 4 sf (Reg, îe) A lua (pe cineva) la trei ~ele A lua repede (pe cineva). 5 sf (Fig) Odraslă. 6 sm (Ban; îf surcel) Pește neidentificat mai îndeaproape. 7 sf (Pan) Nume generic pentru obiecte sau părți ale lor care se aseamănă cu o surcea (1). 8 sf (Mol; lpl) Minciunele. 9 sf (Arg; lpl) Coaste (1). 10 sn (Pop; îf surcel) Huludeț (1) (la suveică). 11 sn (Pop; îf surcel) Băț (1) (la pușca de soc). 12 sn (Reg; îf surcel) Grăunțar (la moară). 13 sf (Reg) Andrea (2). 14 sn (Reg; îf surcel) Unitate de măsură pentru lichide, nedefinită mai îndeaproape.

SURCEA, -ICĂ, surcele, s. f. 1. Bucată subțire de lemn care sare cînd se cioplește sau cînd se sparge un lemn (v. așchie) sau care se taie intenționat pentru a servi la aprinsul focului. Scoase, din cotruța de sub vatră, surcele uscate. SADOVEANU, O. I 329. Irina strînge surcele și vreascuri de pe lîngă gard. BUJOR, S. 59. Poftim... o surcea de lemn și ei nu au curajul să o care, mișeii! ALECSANDRI, T. I 448. La noi taie lemnele, La voi sar surcelele (Melița). GOROVEI, C. 226. Surcica nu sare departe de trunchi, se spune pentru a scoate în evidență puterea eredității. Pe unde am tăiat noi lemne, ei culeg surcele, se spune în mod ironic celor mai tineri, care cred că lucrează primii într-un domeniu. Ei, am trecut și noi p-acolo. Pe unde am tăiat noi lemne, ei culeg surcele. DELAVRANCEA, O. II 320. 2. (Mold., la pl.) Prăjituri fărîmicioase făcute din fîșii de aluat, prăjite în ulei; minciuni, uscățele. – Variantă: (1) surcel (STANCU, D. 343, MARIAN, î. 350) s. n.

surcea f. așchie. [Lat. *SURCELLA = SURCULUS].

surcéa și -ícă f., pl. ele (din surcele, pl. luĭ surcel). Munt. est. Mold. Așchie, bucățică de lemn rămasă de la despicat orĭ de la rinduit (talașĭ). Fig. Banĭ orĭ mîncare inexistentă: Cu ce să plătim, să ne săturăm? Cu surcele? Prov. Surcica nu sare departe de trunchĭ, copiiĭ seamănă cu părințiĭ. – În nord și cĭurcică. V. găteje, vreascurĭ.

SURCICĂ ~ele f. Bucată mică de lemn desprinsă la tăierea, cioplirea sau despicarea acestuia. [G.-D. surcelei; Var. surcea] /<lat. surcellus

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!surcea/surci s. f., g.-d. art. surcelei; pl. surcele

surcea/surci s. f., g.-d. art. surcelei; pl. surcele, art. surcelele

surcea/surci s. f., g.-d. art. surcelei; pl. surcele

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SURCEA s. 1. așchie, surcică, țandără, (pop.) zburătură, (reg.) puzderie, sfarghie, (Transilv.) salcă, (prin vestul Transilv.) sălângă, (Transilv.) scărâmbă, (prin Bucov.) sclepniță, (Transilv. și Mold.) scoarță, (înv.) oțapoc. (Sare o ~ de la tăiatul lemnelor.) 2. (mai ales la pl.) v. vreasc.

SURCEA s. 1. așchie, surcică, țandără, (pop.) zburătură, (reg.) puzderie, sfarghie, (Transilv.) salcă, (prin vestul Transilv.) sălîngă, (Transilv.) scărîmbă, (prin Bucov.) sclepniță, (Transilv. și Mold.) scoarță, (înv.) oțapoc. (Sare o ~ de la tăiatul lemnelor.) 2. (mai ales la pl.) gătej, surcică, uscătură, vreasc, (înv. și reg.) tîrș, (reg.) rancotă, rascotă, (prin Bucov.) clenci, (prin Transilv.) hăbădic, pogmete (pl.), (prin Munt.) raburi (pl.), (prin Bucov.) selniță, (prin Transilv.) sfărgaci, (Ban.) șibă, (înv.) șormînt. (Face focul cu niște ~)

SURCELE s. pl. v. minciună, minciunea, minciunică, scovardă, uscățea, uscățică.

SURCI s. 1. v. surcea. 2. (mai ales la pl.) v. vreasc.

surcele s. pl. v. MINCIUNĂ. MINCIUNEA. MINCIUNICĂ. SCOVARDĂ. USCĂȚEA. USCĂȚICĂ.

SURCI s. 1. așchie, surcea, țandără, (pop.) zburătură, (reg.) puzderie, sfarghie, (Transilv.) salcă, (prin vestul Transilv.) sălîngă, (Transilv.) scărîmbă, (prin Bucov.) sclepniță, (Transilv. și Mold.) scoarță, (înv.) oțapoc. (Sare o ~ de la tăiatul lemnelor.) 2. (mai ales la pl.) gătej, surcea, uscătură, vreasc, (înv. și reg.) tîrș, (reg.) rancotă, rascotă, (prin Bucov.) clenci, (prin Transilv.) hăbădic, pogmete (pl.), (prin Munt.) raburi (pl.), (prin Bucov.) selniță, (prin Transilv.) sfărgaci, (Ban.) șibă, (înv.) șormînt. (Face focul cu niște ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

surcea (-ele), s. f. – Așchie, vreasc, gătej. – Var. surcel. Mr. surțel, surțeao, megl. surțǫl. Lat. surcellus, var. vulgară a lui surcŭlus „creangă” (Cihac, I, 271; Koerting 9280; Densusianu, Rom., XXXIII, 287; Pușcariu 1699; Iordan, Dift., 134; REW 8472), păstrat și în it. din N sursel, sciorscel (Battisti, V, 3556). Rezultatul normal este surcel, de la al cărui pl. s-a format sing. actual. – Der. surceli, vb. (a tăia lemne, a strînge surcele).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a face surcele expr. a bate foarte tare.

Intrare: surcea / surcică
substantiv feminin (F154)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • surcea
  • surceaua
plural
  • surcele
  • surcelele
genitiv-dativ singular
  • surcele
  • surcelei
plural
  • surcele
  • surcelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • surci
  • surcica
plural
  • surcele
  • surcelele
genitiv-dativ singular
  • surcele
  • surcelei
plural
  • surcele
  • surcelelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • surcel
  • surcelul
  • surcelu‑
plural
  • surcele
  • surcelele
genitiv-dativ singular
  • surcel
  • surcelului
plural
  • surcele
  • surcelelor
vocativ singular
plural
ciurcea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
surgele
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sulcele
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ciurșică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sucel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ciurcică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

surcea, surcele / surci, surcelesubstantiv feminin

  • 1. Așchie care sare când se cioplește sau când se taie un lemn. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: surcel diminutive: surceluță
    • format_quote Scoase, din cotruța de sub vatră, surcele uscate. SADOVEANU, O. I 329. DLRLC
    • format_quote Irina strînge surcele și vreascuri de pe lîngă gard. BUJOR, S. 59. DLRLC
    • format_quote Poftim... o surcea de lemn și ei nu au curajul să o care, mișeii! ALECSANDRI, T. I 448. DLRLC
    • format_quote La noi taie lemnele, La voi sar surcelele (Melița). GOROVEI, C. 226. DLRLC
    • chat_bubble Surcica nu sare departe de trunchi, se spune pentru a scoate în evidență puterea eredității. DLRLC
    • chat_bubble Pe unde am tăiat noi lemne, ei culeg surcele, se spune în mod ironic celor mai tineri, care cred că lucrează primii într-un domeniu. DLRLC
      • format_quote Ei, am trecut și noi p-acolo. Pe unde am tăiat noi lemne, ei culeg surcele. DELAVRANCEA, O. II 320. DLRLC
  • 2. regional (la) plural Prăjituri fărâmicioase făcute din fâșii de aluat, prăjite în ulei. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.