surcalău sn [At: BUGNARIU, N. / V: ~căl~, ~ceal~ / Pl: ~lauă / E: mg szurkáló] 1 (Reg) Bucată de fier sau sârmă folosită la curățarea lulelei. 2 (Reg) Vergea de lemn cu care se împing gloanțele din țeava puștii de foc. 3 Strămutare (1). 4 (Mar; Trs) Sulă (1). 5 (Reg) Huludeț (3).

surcălău sn vz surcalău

surcalău, surcalauă, s.n. (reg.) 1. bucată de fier sau de sârmă folosită la curățirea lulelei. 2. vergea de lemn cu care se împing gloanțele din țeava puștii de soc. 3. băț ascuțit, nuia sau prăjină cu vârf de fier, cu care se îndeamnă vitele la mers; strămurare, strămurariță. 4. sulă. 5. fusul țevii de la suveică; huludeț.