2 definiții pentru supărăciune
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
supărăciune sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX / Pl: ~ni / E: supăra + -ciune] (Înv) 1 Supărare (15). 2 (Mun) Boală a oilor care apare toamna și se manifestă prin crăparea copitelor din cauza ploilor.
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
supărăciune, supărăciuni, s.f. 1. (înv.) agasare, enervare, iritare, nervozitate. 2. (reg.) boală a oilor, toamna, manifestată prin crăparea copitelor din cauza ploilor.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: supărăciune
supărăciune substantiv feminin
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |