2 definiții pentru supărăciune

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

supărăciune sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX / Pl: ~ni / E: supăra + -ciune] (Înv) 1 Supărare (15). 2 (Mun) Boală a oilor care apare toamna și se manifestă prin crăparea copitelor din cauza ploilor.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

supărăciune, supărăciuni, s.f. 1. (înv.) agasare, enervare, iritare, nervozitate. 2. (reg.) boală a oilor, toamna, manifestată prin crăparea copitelor din cauza ploilor.

Intrare: supărăciune
supărăciune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • supărăciune
  • supărăciunea
plural
  • supărăciuni
  • supărăciunile
genitiv-dativ singular
  • supărăciuni
  • supărăciunii
plural
  • supărăciuni
  • supărăciunilor
vocativ singular
plural