2 definiții pentru supântecar
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
supântecar s [At: A III 2 / Pl: ? / E: sub1 + pântecar] Curea a hamului care trece pe sub pântecul animalului.
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
supântecar, supântecare, s.n. (reg.) curea a hamului care trece pe sub pântecul calului.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: supântecar
supântecar substantiv neutru
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)