2 definiții pentru supântecar

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

supântecar s [At: A III 2 / Pl: ? / E: sub1 + pântecar] Curea a hamului care trece pe sub pântecul animalului.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

supântecar, supântecare, s.n. (reg.) curea a hamului care trece pe sub pântecul calului.

Intrare: supântecar
supântecar substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • supântecar
  • supântecarul
  • supântecaru‑
plural
  • supântecare
  • supântecarele
genitiv-dativ singular
  • supântecar
  • supântecarului
plural
  • supântecare
  • supântecarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)