opțiuni
  • info

2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUPURA, pers. 3 supurează, vb. I. Intranz. (Despre răni, țesuturi etc.) A produce și a elimina puroi. – Din fr. suppurer, lat. suppurare.

SUPURA, pers. 3 supurează, vb. I. Intranz. (Despre răni, țesuturi etc.) A produce și a elimina puroi. – Din fr. suppurer, lat. suppurare.

supura vi [At: TURNESCU, MED. O. P. 58r/18 / Pzi: 3 ~rează / E: fr suppurer] (D. răni, țesuturi, animale etc.) A produce și a elimina puroi.

SUPURA, pers. 3 supurează, vb. I. Intranz. A produce și a elimina puroi. Rana supurează.

SUPURA vb. I. intr. (Despre țesuturi) A produce și a lăsa să curgă puroi. [P.i. 3 -rează. / < fr. suppurer, cf. lat. suppurare].

SUPURA vb. intr. (despre țesuturi, răni) a produce și elimina puroi. (< fr. suppurer, lat. suppurare)

A SUPURA pers. 3 ~ează intranz. (despre bube, răni) A elimina puroi; a puroia. /<fr. suppurer, lat. suppurare

*supuréz v. intr. (lat. sup-púro, -puráre, d. pus, puris, puroĭ). Med. Produc puroĭ: buba supurează.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

supurat adj. m., pl. supurați; f. sg. supurată, pl. supurate

supura (a ~) vb., ind. prez. 3 supurează, imperf. 3 pl. supurau; conj. prez. 3 să supureze

supura (a ~) vb., ind. prez. 3 supurează

supura vb., ind. prez. 1 sg. supurez, 3 sg. și pl. supurează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SUPURA vb. (MED.) a curge, a puroia, (pop.) a musti. (Rana ~.)

SUPURA vb. (MED.) a curge, a puroia, (pop.) a musti. (Rana ~.)

Intrare: supurat
supurat participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • supurat
  • supuratul
  • supuratu‑
  • supurată
  • supurata
plural
  • supurați
  • supurații
  • supurate
  • supuratele
genitiv-dativ singular
  • supurat
  • supuratului
  • supurate
  • supuratei
plural
  • supurați
  • supuraților
  • supurate
  • supuratelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: supura
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • supura
  • supurare
  • supurat
  • supuratu‑
  • supurând
  • supurându‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • supurează
 (să)
  • supureze
  • supura
  • supură
  • supurase
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • supurează
 (să)
  • supureze
  • supurau
  • supurară
  • supuraseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

supuraverb

  • 1. (Despre răni, țesuturi etc.) A produce și a elimina puroi. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: curge musti puroia
    • format_quote Rana supurează. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.