2 definiții pentru supunăciune

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

supunăciune sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX / Pl: ~ni / E: supune + – ăciune] (Îvr) 1 Așezare dedesubt. 2 Ascundere (1). 3 Supunere (3).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

supunăciune, supunăciuni, s.f. (înv.) 1. așezare dedesubt; ascundere. 2. luare în stăpânire a unor teritorii, așezări, populații, prin forță armată; cucerire, înrobire, ocupare, subjugare.

Intrare: supunăciune
supunăciune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • supunăciune
  • supunăciunea
plural
  • supunăciuni
  • supunăciunile
genitiv-dativ singular
  • supunăciuni
  • supunăciunii
plural
  • supunăciuni
  • supunăciunilor
vocativ singular
plural