2 definiții pentru supunăciune
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
supunăciune sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX / Pl: ~ni / E: supune + – ăciune] (Îvr) 1 Așezare dedesubt. 2 Ascundere (1). 3 Supunere (3).
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
supunăciune, supunăciuni, s.f. (înv.) 1. așezare dedesubt; ascundere. 2. luare în stăpânire a unor teritorii, așezări, populații, prin forță armată; cucerire, înrobire, ocupare, subjugare.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: supunăciune
supunăciune substantiv feminin
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |