7 definiții pentru supuitor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
supuitor, ~oare [At: PRAV. 174 / V: (înv) ~punăt~, ~punătoare / S: ~pu~ / Pl: ~i, ~oare / E: supune + -tor] 1 sf (Îvr; îf supunătoare) Ascunzătoare. 2 smf (Înv) Cuceritor (2). 3 smf (Mun; înv) Proxenet. 4 a (Grm; înv; îs) Plecare ~oare (sau modă ~oare) Modul conjunctiv.
supuitór, -oáre s., pl. orĭ, oare. (V. supun). Vechĭ. Codoș, codoșcă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
supunător, ~oare smf vz supuitor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SUPUITOR adj., s. v. conjunctiv, subjonctiv.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SUPUITOR s., adj. v. cuceritor, ocupant.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
supuitor adj., s. v. CONJUNCTIV. SUBJONCTIV.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
supuitor s., adj. v. CUCERITOR. OCUPANT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: supuitor
supuitor adjectiv
| adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
supunător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)