16 definiții pentru suprem

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUPREM, -Ă, supremi, -e, adj. Care există în cel mai înalt grad, care este cel mai bun, cel mai mare; mai presus de toate; p. ext. extrem, ultim. ◊ Moment suprem = moment decisiv pentru reușita unei acțiuni. Onoruri supreme = funeralii. ♦ Care are gradul, rangul cel mai înalt. – După fr. suprême, lat. supremus.

SUPREM, -Ă, supremi, -e, adj. Care există în cel mai înalt grad, care este cel mai bun, cel mai mare; mai presus de toate; p. ext. extrem, ultim. ◊ Moment suprem = moment decisiv pentru reușita unei acțiuni. Onoruri supreme = funeralii. ♦ Care are gradul, rangul cel mai înalt. – După fr. suprême, lat. supremus.

suprem, [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~i, ~e / E: lat supremus, fr suprčme] 1-2 smf, a (Ceea ce este) cel mai înalt, cel mai bun, cel mai mare etc. 3-4 smf, a (Ceea) ce există în cel mai înalt grad. 5-6 smf, a (Ceea) ce este cel mai de seamă, cel mai important. 7 a Care este mai presus de toate Si: (fam) superlativ Vz absolut (1), necondiționat, suveran. 8 a (Îs) Ființă ~ă (sau judecător, creator ori mire ~) Dumnezeu. 9 a (Pex) Ultim. 10 a (Îs) Moment (sau rar, minut, clipă) ~(ă) Moment decisiv pentru reușita unei acțiuni. 11 a (D. unități de timp) Care este la sfârșitul vieții. 12 a (Îs) Onoruri ~e Funeralii. 13 a (Îs) Voință ~ă Ultimele dispoziții ale unui muribund. 14 a Care se referă la ultimele clipe ale vieții. 15 a Care are gradul cel mai înalt într-o ierarhie. 16 a (Îs) Tribunal ~ (sau, înv, curte ~ă) Instanță care are în competența sa judecarea anumitor cauze excepționale și care supraveghează activitatea judiciară a tuturor instanțelor judecătorești din țară.

SUPREM, -Ă, supremi, -e, adj. (Exprimă un superlativ) Cel mai înalt, cel mai bun, cel mai mare etc.; p. ext. extrem, ultim. Brațele ei avură o mișcare de supremă și deznădăjduită hotărîre. GALACTION, O. I 190. Din sute de piepturi porni, ca la o comandă supremă, un urlet prelung de mulțumire. REBREANU, R. II 206. Bătrînul își lăsă capul în jos, cu un aer de supremă disperare. VLAHUȚĂ, O. A. 372. Iașul sta în mijlocul Moldovei. Acest suprem avantagiu strategic era de ajuns pentru a determina alegerea. HASDEU, I. V. 33. ◊ Moment suprem = moment decisiv pentru reușita unei acțiuni. În furia acelui moment suprem, el trase din mijlocul paginilor un tun de cele mari. HASDEU, I. V. 158. Onoruri supreme = funeralii. Voință supremă = ultimele dispoziții ale unui muribund. ♦ Care ocupă locul cel mai înalt într-o ierarhie. Comandant suprem.Deși nu sînt puși în scenă, dar îi vedem și îi simțim și pe supremii guvernanți din capitală. IBRĂILEANU, SP. CR. 233.

SUPREM, -Ă adj. Cel mai de sus, cel mai înalt, cel mai bun etc.; mai presus de toate; (p. ext.) extrem, ultim. [Cf. fr. suprème, lat. supremus, superlativ al lui superus].

SUPREM, -Ă adj. care există în cel mai înalt grad; mai presus de toate; (p. ext.) extrem, ultim. ◊ care are gradul, rangul cel mai înalt. (< fr. suprème, lat. supremus)

SUPREM ~ă (~i, ~e) Care ocupă treapta cea mai înaltă într-o ierarhie; superior; prim. Comandant ~. Judecătorie ~ă.Scop ~ principalul scop al vieții. Moment ~ moment hotărâtor pentru izbânda unei activități. Efort ~ încordare maximă a forțelor fizice sau intelectuale. /<lat. supremus, fr. supreme

suprem a. 1. care e mai presus de toate: autoritatea supremă; ființă supremă, D-zeu; 2. ultim: o luptă supremă; ora supremă, moartea.

*suprém, -ă adj. (lat. supremus, superlativu luĭ superior, care e maĭ sus). Cel maĭ înalt în grad: puterea supremă (suveranitatea). Ultim în timp, peste care nu se poate trece, extrem și important: era momentu suprem cînd trebuia să se hotărască. Ființa supremă, Dumnezeu. Ora supremă, ora morțiĭ. Voința supremă, voința exprimată cu limbă de moarte. Onorurile supreme, funeraliile.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

suprem (desp. su-prem) adj. m., pl. supremi; f. supre, pl. supreme

suprem (su-prem) adj. m., pl. supremi; f. supremă, pl. supreme

suprem adj. m. (sil. -prem), pl. supremi; f. sg. supremă, pl. supreme

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SUPREM adj. 1. v. absolut. 2. ultim. (Cu un ~ efort...)

SUPREM adj. 1. absolut, necondiționat, suveran. (Autoritate ~.) 2. ultim. (Cu un ~ efort...)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SALUS POPULI (REIPUBLICAE) SUPREMA LEX ESTO (lat.) salvarea poporului (a republicii) să fie legea supremă – Principiu fundamental de drept public roman.

Salus populi suprema lex esto (lat. „Salvarea poporului să fie legea supremă”) – maximă de drept public la Roma, a devenit expresie în sensul că interesele poporului trebuie să aibă întîietate față de cele particulare. Se mai folosește și forma: „Salus reipublicae (republicii) suprema lex esto”. IST.

Intrare: suprem
suprem adjectiv
  • silabație: su-prem info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • suprem
  • supremul
  • supremu‑
  • supre
  • suprema
plural
  • supremi
  • supremii
  • supreme
  • supremele
genitiv-dativ singular
  • suprem
  • supremului
  • supreme
  • supremei
plural
  • supremi
  • supremilor
  • supreme
  • supremelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

suprem, supreadjectiv

  • 1. Care există în cel mai înalt grad, care este cel mai bun, cel mai mare; mai presus de toate. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Din sute de piepturi porni, ca la o comandă supremă, un urlet prelung de mulțumire. REBREANU, R. II 206. DLRLC
    • format_quote Iașul sta în mijlocul Moldovei. Acest suprem avantagiu strategic era de ajuns pentru a determina alegerea. HASDEU, I. V. 33. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Extrem, ultim. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Brațele ei avură o mișcare de supremă și deznădăjduită hotărîre. GALACTION, O. I 190. DLRLC
      • format_quote Bătrînul își lăsă capul în jos, cu un aer de supremă disperare. VLAHUȚĂ, O. A. 372. DLRLC
    • 1.2. Moment suprem = moment decisiv pentru reușita unei acțiuni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote În furia acelui moment suprem, el trase din mijlocul paginilor un tun de cele mari. HASDEU, I. V. 158. DLRLC
    • 1.3. Onoruri supreme = funeralii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: funeralii
    • 1.4. Voință supremă = ultimele dispoziții ale unui muribund. DLRLC
    • 1.5. Care are gradul, rangul cel mai înalt. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
      • format_quote Comandant suprem. DLRLC
      • format_quote Deși nu sînt puși în scenă, dar îi vedem și îi simțim și pe supremii guvernanți din capitală. IBRĂILEANU, SP. CR. 233. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.