2 intrări

8 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUPRAÎNĂLȚARE, supraînălțări, s. f. Amenajare a unei șosele sau a unei căi ferate astfel încât să se asigure în curbe stabilitatea vehiculelor prin compensarea forței centrifuge care se exercită asupra acestora. [Pr.: -pra-î-] – Supra1- + înălțare.

SUPRAÎNĂLȚARE, supraînălțări, s. f. Amenajare a unei șosele sau a unei căi ferate astfel încât să se asigure în curbe stabilitatea vehiculelor prin compensarea forței centrifuge care se exercită asupra acestora. [Pr.: -pra-î-] – Supra1- + înălțare.

supraînălțare sf [At: DN3 / Pl: ări / E: supraînălța] 1 Ridicare a nivelului unui drum, al unei căi ferate etc. 2 Diferență de nivel între cele două margini ale unei șosele sau căi ferate în curbă. 3 Mărire a săgeții unui arc de boltă prin așezarea capetelor arcului deasupra nivelului zidurilor de sprijin.

SUPRAÎNĂLȚARE s.f. 1. Acțiunea de a supraînălța și rezultatul ei. ♦ Diferență de nivel între cele două margini ale unei șosele sau căi ferate în curbă pentru diminuarea sau anularea forței centrifuge. 2. (Constr.) Mărire a săgeții unui arc de boltă prin așezarea capetelor arcului deasupra nivelului zidurilor de sprijin. [< supraînălța].

supraînălța vt [At: DN3 / Pzi: supraîna / E: supra1- + înălța cf fr surélever] (C.i. drumuri, căi ferate etc.) A ridica nivelul.

SUPRAÎNĂLȚA vb. I. tr. A ridica nivelul unui drum, al unei căi ferate, al apelor unui lac de acumulare etc. [< supra- + înălța, după fr. surélever].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

supraînălțare (desp. su-pra-) s. f., g.-d. art. supraînălțării; pl. supraînălțări

supraînălțare (su-pra-) s. f., g.-d. art. supraînălțării; pl. supraînălțări

supraînălțare s. f. (sil. -pra-) → înălțare

Intrare: supraînălțare
supraînălțare substantiv feminin
  • silabație: su-pra- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • supraînălțare
  • supraînălțarea
plural
  • supraînălțări
  • supraînălțările
genitiv-dativ singular
  • supraînălțări
  • supraînălțării
plural
  • supraînălțări
  • supraînălțărilor
vocativ singular
plural
Intrare: supraînălța
verb (VT18)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • supraînălța
  • supraînălțare
  • supraînălțat
  • supraînălțatu‑
  • supraînălțând
  • supraînălțându‑
singular plural
  • supraînalță
  • supraînălțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • supraîna
(să)
  • supraîna
  • supraînălțam
  • supraînălțai
  • supraînălțasem
a II-a (tu)
  • supraînalți
(să)
  • supraînalți
  • supraînălțai
  • supraînălțași
  • supraînălțaseși
a III-a (el, ea)
  • supraînalță
(să)
  • supraînalțe
  • supraînălța
  • supraînălță
  • supraînălțase
plural I (noi)
  • supraînălțăm
(să)
  • supraînălțăm
  • supraînălțam
  • supraînălțarăm
  • supraînălțaserăm
  • supraînălțasem
a II-a (voi)
  • supraînălțați
(să)
  • supraînălțați
  • supraînălțați
  • supraînălțarăți
  • supraînălțaserăți
  • supraînălțaseți
a III-a (ei, ele)
  • supraînalță
(să)
  • supraînalțe
  • supraînălțau
  • supraînălța
  • supraînălțaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

supraînălțare, supraînălțărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a supraînălța și rezultatul ei. DN
    • 1.1. Amenajare a unei șosele sau a unei căi ferate astfel încât să se asigure în curbe stabilitatea vehiculelor prin compensarea forței centrifuge care se exercită asupra acestora. DEX '09 DEX '98
      • diferențiere Diferență de nivel între cele două margini ale unei șosele sau căi ferate în curbă pentru diminuarea sau anularea forței centrifuge. DN
    • 1.2. construcții Mărire a săgeții unui arc de boltă prin așezarea capetelor arcului deasupra nivelului zidurilor de sprijin. DN
etimologie:
  • Supra- + înălțare DEX '09 DEX '98

supraînălța, supraînaverb

  • 1. A ridica nivelul unui drum, al unei căi ferate, al apelor unui lac de acumulare etc. DN
etimologie:
  • supra- + înălța DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.