suprataxă sf [At: ALEXI, W. / Pl: ~xe / E: supra¹- + taxă cf fr surtaxe] 1 Taxă suplimetară adăugată uneia fixate anterior Si: (îvr) surtaxă. 2 Taxă prea mare și ilegală.

SUPRATAXĂ, suprataxe, s. f. Taxă suplimentară adăugată alteia fixate anterior.

SUPRATAXĂ s.f. Taxă suplimentară care se adaugă unei taxe fixate anterior. [< supra- + taxă, după it. sopratassa, fr. surtaxe].

SUPRATAXĂ s. f. taxă suplimentară care se adaugă unei alte taxe fixate anterior. (după fr. surtaxe)

SUPRATAXĂ ~e f. Taxă suplimentară la cea fixată anterior. /supra- + taxă

suprataxă f. taxă adaosă.

*supratáxă f., pl. e (după it. surtaxe). Taxă suplementară.

suprataxa vt [At: CADE / Pzi: ~xez / E: supra¹- + taxa cf fr surtaxer] A impune o suprataxă.

SUPRATAXA, suprataxez, vb. I. Tranz. A adăuga o taxă suplimentară unei taxe fixate anterior; a taxa mai mult.

SUPRATAXA vb. I. tr. A fixa o suprataxă, a impune o suprataxă. [< suprataxă, după it. sopratassare, fr. surtaxer].

SUPRATAXA vb. tr. a fixa, a impune o suprataxă. (după fr. surtaxer)

A SUPRATAXA ~ez tranz. A supune unei suprataxe. /supra- + a taxa

*suprataxéz v. tr. (după fr. surtaxer). Supun uneĭ taxe maĭ marĭ de cît cea de pînă acuma saŭ de cît cea legală.

suprataxă (desp. su-pra-) s. f., g.-d. art. suprataxei; pl. suprataxe

suprataxă (su-pra-) s. f., g.-d. art. suprataxei; pl. suprataxe

suprataxă s. f. (sil. -pra-) → taxă

suprataxa (a ~) (desp. su-pra-) vb., ind. prez. 1 sg. suprataxez, 3 suprataxează; conj. prez. 1 sg. să suprataxez, 3 să suprataxeze

suprataxa (a ~) (su-pra-) vb., ind. prez. 3 suprataxează

suprataxa vb. (sil. -pra-), ind. prez. 1 sg. suprataxez, 3 sg. și pl. suprataxează