9 definiții pentru supratară
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SUPRATARĂ, supratare, s. f. Tara1 (1) celui de-al doilea ambalaj al unei mărfi. – Supra1- + tară.
SUPRATARĂ, supratare, s. f. Tara1 (1) celui de-al doilea ambalaj al unei mărfi. – Supra1- + tară.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel
- acțiuni
supratară sf [At: I. PANȚU, PR. 4 / V: (înv) ~tara / E: supra1- + tară] Greutate a celui de-al doilea ambalaj al unei mărfi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SUPRATARĂ, supratare, s. f. Greutatea celui de-al doilea ambalaj al unei mărfi.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUPRATARĂ s.f. Greutatea celui de-al doilea ambalaj al unei mărfi. [< supra- + tară].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUPRATARĂ s. f. greutatea celui de-al doilea ambalaj al unei mărfi. (< supra1- + tară)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
supratara sf vz supratară
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
supratară (desp. su-pra-) s. f., g.-d. art. supratarei; pl. supratare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
supratară (su-pra-) s. f., g.-d. art. supratarei; pl. supratare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
supratară s. f. (sil. -pra-) → tară
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: su-pra-
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
supratară, suprataresubstantiv feminin
etimologie:
- Supra- + tară DEX '09 DEX '98 DN