7 definiții pentru supraputere
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SUPRAPUTERE, supraputeri, s. f. Superputere. – Supra1- + putere.
supraputere sf [At: ROMÂNIA LITERARĂ, 1969, nr. 18, 19/1 / Pl: ~ri / E: supra1- + putere] Stat care dispune de mari forțe economice, militare, politice etc. și care are preponderență în politica internațională Si: mare putere, superputere.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SUPRAPUTERE s. f. stat a cărui putere economică și militară este mult superioară celei a altor state. (după fr. surpuissance)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
supraputere s. f. Mare putere mondială ◊ „Este limpede de pe acum că pe planetă a rămas o singură supraputere politică: SUA.” R.lit. 12 IX 91 p. 2 (cf. fr. surpuissance)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
supraputere (desp. su-pra-) s. f., g.-d. art. supraputerii; pl. supraputeri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*supraputere (su-pra-) s. f., g.-d. art. supraputerii; pl. supraputeri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SUPRAPUTERE s. (POL.) superputere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
supraputere, supraputerisubstantiv feminin
- 1. Stat a cărui putere economică și militară este mult superioară celei a altor state. DEX '09 MDN '00sinonime: superputere
etimologie:
- Supra- + putere DEX '09