opțiuni
  • info

2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUPRAOFERTĂ, supraoferte, s. f. Ofertă mai avantajoasă, făcută după încheierea unei licitații. [Pr.: -pra-o-] – Supra1- + ofertă (după fr. suroffre).

SUPRAOFERTĂ, supraoferte, s. f. Ofertă mai avantajoasă, făcută după încheierea unei licitații. [Pr.: -pra-o-] – Supra1- + ofertă (după fr. suroffre).

supraofertă sf [At: I. PANȚU, PR. 2 / Pl: ~te / E: supra1- + ofertă cf fr suroffre] Ofertă mai avantajoasă făcută după ce s-a încheiat o licitație.

SUPRAOFERTĂ, supraoferte, s. f. Ofertă pe care o face cineva ulterior închiderii unei licitații și care conține condiții mai avantajoase decît ale celorlalți ofertanți.

SUPRAOFERTĂ s.f. Ofertă mai avantajoasă, făcută după ce s-a încheiat o licitație. [Pron. -pra-o-. / < supra- + ofertă].

SUPRAOFERTĂ s. f. ofertă mai avantajoasă, făcută după ce s-a încheiat o licitație. (după fr. suroffre)

*supraofértă f., pl. e (supra- și ofertă, după fr. surenchère). Ofertă peste altă ofertă la mezat orĭ la adjudecare.

SUPRAOFERTA vb. I. intr. A face o supraofertă. [Pron. -pra-o-. / < supra- + oferta].

SUPRAOFERTA vb. intr. a face o supraofertă. (< supraofertă)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

supraofertă (desp. su-pra-) s. f., g.-d. art. supraofertei; pl. supraoferte

supraofertă (su-pra-) s. f., g.-d. art. supraofertei; pl. supraoferte

supraofertă s. f. (sil. -pra-) → ofertă

supraoferta vb., ind. prez. 1 sg. supraofertez, 3 sg. și pl. supraofertează

Intrare: supraofertă
supraofertă substantiv feminin
  • silabație: su-pra- info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • supraofertă
  • supraoferta
plural
  • supraoferte
  • supraofertele
genitiv-dativ singular
  • supraoferte
  • supraofertei
plural
  • supraoferte
  • supraofertelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: supraoferta
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • supraoferta
  • supraofertare
  • supraofertat
  • supraofertatu‑
  • supraofertând
  • supraofertându‑
 singular plural
  • supraofertează
  • supraofertați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • supraofertez
 (să)
  • supraofertez
  • supraofertam
  • supraofertai
  • supraofertasem
a II-a (tu)
  • supraofertezi
 (să)
  • supraofertezi
  • supraofertai
  • supraofertași
  • supraofertaseși
a III-a (el, ea)
  • supraofertează
 (să)
  • supraoferteze
  • supraoferta
  • supraofertă
  • supraofertase
plural I (noi)
  • supraofertăm
 (să)
  • supraofertăm
  • supraofertam
  • supraofertarăm
  • supraofertaserăm
  • supraofertasem
a II-a (voi)
  • supraofertați
 (să)
  • supraofertați
  • supraofertați
  • supraofertarăți
  • supraofertaserăți
  • supraofertaseți
a III-a (ei, ele)
  • supraofertează
 (să)
  • supraoferteze
  • supraofertau
  • supraofertară
  • supraofertaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

supraofertă, supraofertesubstantiv feminin

  • 1. Ofertă mai avantajoasă, făcută după încheierea unei licitații. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

supraoferta, supraofertezverb

  • 1. A face o supraofertă. DN
etimologie:
  • supra- + oferta DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.