2 intrări
16 definiții
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SUPRANUMIT, -Ă, supranumiți, -te, adj. Care a primit un supranume. – V. supranumi.
SUPRANUMIT, -Ă, supranumiți, -te, adj. Care a primit un supranume. – V. supranumi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
SUPRANUMI, supranumesc, vb. IV. Tranz. A da, a atribui cuiva un supranume. – Supra1- + numi (după fr. surnommer).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SUPRANUMI, supranumesc, vb. IV. Tranz. A da, a atribui cuiva un supranume. – Supra1- + numi (după fr. surnommer).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
supranumi vt [At: ASACHI, S. L. II, 76 / Pzi: ~mesc / E: supra1- + numi cf fr surnomer] 1 A da cuiva un supranume Si: (reg) a nunăși, a policări, (rar) a supraintitula, (înv) surnumi Vz boteza (9), chema (19), denumi (2), grăi (10), intitula, nomina, numi1, număra2, numeni, porecli, spune, titlui. 2 (Pex) A porecli.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SUPRANUMI, supranumesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la oameni) A da cuiva un supranume. V. porecli.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUPRANUMI vb. IV. tr. A da cuiva un supranume. [P.i. -mesc. / < supra- + numi, după fr. surnommer].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUPRANUMI vb. tr. a da cuiva un supranume. (după fr. surnommer)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A SUPRANUMI ~esc tranz. (persoane) A înzestra cu un supranume. /supra- + a numi
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
supranumì v. a da un supranume.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*supranumésc v. tr. (după fr. surnommer). Poreclesc (în bine saŭ în răŭ): Peneș supranumit „Curcanu”.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
supranumi (a ~) (desp. su-pra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. supranumesc, 3 sg. supranumește, imperf. 1 supranumeam; conj. prez. 1 sg. să supranumesc, 3 să supranumească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
supranumi (a ~) (su-pra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. supranumesc, imperf. 3 sg. supranumea; conj. prez. 3 să supranumească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
supranumi vb. (sil. -pra-) → numi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SUPRANUMIT adj. denumit, intitulat, numit, poreclit, zis, (înv.) titluit. (Al. Golescu ~ Arăpilă.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SUPRANUMIT adj. denumit, intitulat, numit, poreclit, zis, (înv.) titluit. (Al. Golescu ~ Arăpilă.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUPRANUMI vb. a boteza, a chema, a denumi, a intitula, a numi, a porecli, a spune, a zice, (înv. și reg.) a număra, (înv.) a grăi, a nomina, a numeni, a titlui. (Pentru vitejia lui l-au ~ „Bravul”.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SUPRANUMI vb. a boteza, a chema, a denumi, a intitula, a numi, a porecli, a spune, (înv. și reg.) a număra, (înv.) a grăi, a nomina, a numeni, a titlui. (Pentru vitejia lui l-au ~ „Bravul”.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
- silabație: su-pra-
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
supranumit, supranumităadjectiv
etimologie:
- supranumi DEX '98 DEX '09
supranumi, supranumescverb
- 1. A da, a atribui cuiva un supranume. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- Supra- + numi DEX '09 DEX '98 DN
- surnommer DEX '09 DEX '98 DN