opțiuni
  • info

2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUPRANUMI, supranumesc, vb. IV. Tranz. A da, a atribui cuiva un supranume. – Supra1- + numi (după fr. surnommer).

SUPRANUMI, supranumesc, vb. IV. Tranz. A da, a atribui cuiva un supranume. – Supra1- + numi (după fr. surnommer).

supranumi vt [At: ASACHI, S. L. II, 76 / Pzi: ~mesc / E: supra1- + numi cf fr surnomer] 1 A da cuiva un supranume Si: (reg) a nunăși, a policări, (rar) a supraintitula, (înv) surnumi Vz boteza (9), chema (19), denumi (2), grăi (10), intitula, nomina, numi1, număra2, numeni, porecli, spune, titlui. 2 (Pex) A porecli.

SUPRANUMI, supranumesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la oameni) A da cuiva un supranume. V. porecli.

SUPRANUMI vb. IV. tr. A da cuiva un supranume. [P.i. -mesc. / < supra- + numi, după fr. surnommer].

SUPRANUMI vb. tr. a da cuiva un supranume. (după fr. surnommer)

A SUPRANUMI ~esc tranz. (persoane) A înzestra cu un supranume. /supra- + a numi

supranumì v. a da un supranume.

*supranumésc v. tr. (după fr. surnommer). Poreclesc (în bine saŭ în răŭ): Peneș supranumit „Curcanu”.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

supranumi (a ~) (desp. su-pra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. supranumesc, 3 sg. supranumește, imperf. 1 supranumeam; conj. prez. 1 sg. să supranumesc, 3 să supranumească

supranumi (a ~) (su-pra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. supranumesc, imperf. 3 sg. supranumea; conj. prez. 3 să supranumească

supranumi vb. (sil. -pra-) → numi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SUPRANUMI vb. a boteza, a chema, a denumi, a intitula, a numi, a porecli, a spune, a zice, (înv. și reg.) a număra, (înv.) a grăi, a nomina, a numeni, a titlui. (Pentru vitejia lui l-au ~ „Bravul”.)

SUPRANUMI vb. a boteza, a chema, a denumi, a intitula, a numi, a porecli, a spune, (înv. și reg.) a număra, (înv.) a grăi, a nomina, a numeni, a titlui. (Pentru vitejia lui l-au ~ „Bravul”.)

Intrare: supranumire
supranumire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • supranumire
  • supranumirea
plural
  • supranumiri
  • supranumirile
genitiv-dativ singular
  • supranumiri
  • supranumirii
plural
  • supranumiri
  • supranumirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: supranumi
  • silabație: su-pra- info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • supranumi
  • supranumire
  • supranumit
  • supranumitu‑
  • supranumind
  • supranumindu‑
 singular plural
  • supranumește
  • supranumiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • supranumesc
 (să)
  • supranumesc
  • supranumeam
  • supranumii
  • supranumisem
a II-a (tu)
  • supranumești
 (să)
  • supranumești
  • supranumeai
  • supranumiși
  • supranumiseși
a III-a (el, ea)
  • supranumește
 (să)
  • supranumească
  • supranumea
  • supranumi
  • supranumise
plural I (noi)
  • supranumim
 (să)
  • supranumim
  • supranumeam
  • supranumirăm
  • supranumiserăm
  • supranumisem
a II-a (voi)
  • supranumiți
 (să)
  • supranumiți
  • supranumeați
  • supranumirăți
  • supranumiserăți
  • supranumiseți
a III-a (ei, ele)
  • supranumesc
 (să)
  • supranumească
  • supranumeau
  • supranumiră
  • supranumiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

supranumi, supranumescverb

  • 1. A da, a atribui cuiva un supranume. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.