SUPRAFUZIUNE s. f. Situație de răcire foarte joasă a unei substanțe lichide care a rămas în această stare de agregare, deși a fost adusă la o temperatură inferioară celei de solidificare. [Pr.: -zi-u-] – Supra¹- + fuziune (după fr. surfusion).

suprafuziune sf [At: AGROTEHNICA, I, 254 / P: ~zi-u~ / Pl: ~ni / E: supra¹- + fuziune cf fr surfusion] (Fiz) Rămânere în stare lichidă a unor substanțe aflate sub temperatura lor de solidificare Si: supratopire.

SUPRAFUZIUNE, suprafuziuni, s. f. Situație de răcire foarte joasă a unei substanțe lichide care a rămas în această stare de agregare, deși a fost adusă la o temperatură inferioară celei de solidificare. [Pr.: -zi-u-] – Supra¹- + fuziune (după fr. surfusion).

SUPRAFUZIUNE s.f. Rămînere în stare lichidă a unor substanțe aflate sub temperatura de solidificare; subrăcire. [După fr. surfusion].

SUPRAFUZIUNE s. f. rămânere în stare lichidă a unor substanțe aflate sub temperatura de solidificare. (după fr. surfusion)

!suprafuziune (rar) (desp. su-pra-, -zi-u-) s. f., g.-d. art. suprafuziunii; pl. suprafuziuni

suprafuziune (su-pra-, -zi-u-) s. f., g.-d. art. suprafuziunii

suprafuziune s. f. (sil. -pra-, -zi-u-), g.-d. art. suprafuziunii; pl. suprafuziuni

SUPRAFUZIUNE s. (FIZ.) supratopire.

SUPRAFUZIUNE s. (FIZ.) supratopire.