opțiuni
  • info

2 intrări

8 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUPRAFAȚARE, suprafațări, s. f. Acțiunea de a suprafața. – V. suprafața.

SUPRAFAȚARE, suprafațări, s. f. Acțiunea de a suprafața. – V. suprafața.

suprafațare sf [At: MDT / E: suprafața] (Teh) 1 Operație de acoperire cu un strat superficial pentru a proteja, finisa sau decora. 2 (Pex) Strat obținut prin suprafațare (1).

SUPRAFAȚARE s.f. Acțiunea de a suprafața și rezultatul ei. [< suprafața].

SUPRAFAȚA, suprafațez, vb. I. Tranz. (Tehn.) 1. A acoperi suprafața unei piese, a unei construcții etc. cu un strat superficial în scop util sau decorativ. 2. A netezi și finisa o îmbrăcăminte rutieră. – Din suprafață (după fr. surfacer).

SUPRAFAȚA, suprafațez, vb. I. Tranz. (Tehn.) 1. A acoperi suprafața unei piese, a unei construcții etc. cu un strat superficial în scop util sau decorativ. 2. A netezi și finisa o îmbrăcăminte rutieră. – Din suprafață (după fr. surfacer).

suprafața vt [At: DN3 / Pzi: ~țez / E: suprafață] (Rar; c.i. piese tehnice, drumuri, construcții etc.) A acoperi cu un strat superficial pentru a proteja, a finisa sau a decora.

SUPRAFAȚA vb. I. tr. A realiza un strat superficial la o piesă, la o construcție. ♦ A uniformiza suprafața îmbrăcămintei rutiere. [După fr. surfacer].

SUPRAFAȚA vb. tr. 1. a acoperi cu un strat superficial o piesă, o construcție. 2. a uniformiza suprafața îmbrăcămintei rutiere. (după fr. surfacer)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

suprafața vb., ind. prez. 1 sg. suprafațez, 3 sg. și pl. suprafațează

Intrare: suprafațare
suprafațare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • suprafațare
  • suprafațarea
plural
  • suprafațări
  • suprafațările
genitiv-dativ singular
  • suprafațări
  • suprafațării
plural
  • suprafațări
  • suprafațărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: suprafața
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • suprafața
  • suprafațare
  • suprafațat
  • suprafațatu‑
  • suprafațând
  • suprafațându‑
 singular plural
  • suprafațează
  • suprafațați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • suprafațez
 (să)
  • suprafațez
  • suprafațam
  • suprafațai
  • suprafațasem
a II-a (tu)
  • suprafațezi
 (să)
  • suprafațezi
  • suprafațai
  • suprafațași
  • suprafațaseși
a III-a (el, ea)
  • suprafațează
 (să)
  • suprafațeze
  • suprafața
  • suprafață
  • suprafațase
plural I (noi)
  • suprafațăm
 (să)
  • suprafațăm
  • suprafațam
  • suprafațarăm
  • suprafațaserăm
  • suprafațasem
a II-a (voi)
  • suprafațați
 (să)
  • suprafațați
  • suprafațați
  • suprafațarăți
  • suprafațaserăți
  • suprafațaseți
a III-a (ei, ele)
  • suprafațează
 (să)
  • suprafațeze
  • suprafațau
  • suprafațară
  • suprafațaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

suprafațare, suprafațărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a suprafața. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • vezi suprafața DEX '09 DEX '98 DN

suprafața, suprafațezverb

tehnică
  • 1. A acoperi suprafața unei piese, a unei construcții etc. cu un strat superficial în scop util sau decorativ. DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. A netezi și finisa o îmbrăcăminte rutieră. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.