SUPRAESTIMÁRE, supraestimări, s. f. Faptul de a (se) supraestima; supraapreciere. [Pr.: -pra-es-] – V. supraestima.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

SUPRAESTIMÁRE s.f. Faptul de a (se) supraestima; supraapreciere; supraevaluare. [< supraestima].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SUPRAESTIMÁRE s. v. supraapreciere.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Supraestimare ≠ bagatelizare, depreciere
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

supraestimáre s. f. (sil. -pra-) → estimare
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SUPRAESTIMÁ, supraestimez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) supraaprecia. [Pr.: -pra-es-] – Supra - + estima (după fr. surestimer).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A SUPRAESTIMÁ ~éz tranz. A estima peste măsură; a supraprețui; a supraevalua; a supraaprecia. /supra- + a estima
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SUPRAESTIMÁ vb. I. tr., refl. A (se) supraaprecia. [Pron. -pra-es-, p.i. -mez. / < supra- + estima, după fr. surestimer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SUPRAESTIMÁ vb. tr., refl. a (se) supraaprecia. (după fr. surestimer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SUPRAESTIMÁ vb. v. supraaprecia.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A supraestima ≠ a bagateliza, a deprecia, a minimaliza, a subestima,
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

supraestimá vb. (sil. -pra-), ind. prez. 1 sg. supraestiméz, 3 sg. și pl. supraestimeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink