2 definiții pentru supraduce

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

supraduce vt [At: ARISTIA, PLUT. 143/1 / Pzi: ~duc / E: supra1- + duce] (Îvr) A duce în plus.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

supraduce, supraduc, vb. III (înv.) a aduce în plus.

Intrare: supraduce
supraduce
verb (VT642)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • supraduce
  • supraducere
  • supradus
  • supradusu‑
  • supraducând
  • supraducându‑
singular plural
  • supradu
  • supraduceți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • supraduc
(să)
  • supraduc
  • supraduceam
  • supradusei
  • supradusesem
a II-a (tu)
  • supraduci
(să)
  • supraduci
  • supraduceai
  • supraduseși
  • supraduseseși
a III-a (el, ea)
  • supraduce
(să)
  • supradu
  • supraducea
  • supraduse
  • supradusese
plural I (noi)
  • supraducem
(să)
  • supraducem
  • supraduceam
  • supraduserăm
  • supraduseserăm
  • supradusesem
a II-a (voi)
  • supraduceți
(să)
  • supraduceți
  • supraduceați
  • supraduserăți
  • supraduseserăți
  • supraduseseți
a III-a (ei, ele)
  • supraduc
(să)
  • supradu
  • supraduceau
  • supraduseră
  • supraduseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)