supracreștere, (engl.= overgrowth) proces secundar prin care, în jurul unor cristale sau granule preexistente, de cuarț, feldspat, calcit etc., se dezvoltă → epitaxial, coroane de aceeași compoziție mineralogică și contur variat → idiotopic sau → xenotopic. S. este proprie proceselor diagenetice care afectează unele sedimente; se mai poate întâlni și în procesele de metamorfism sau în cursul consolidării unor magme.