6 definiții pentru supracopertă (pl. -e), supracopertă (pl. -ți)   declinări

SUPRACOPÉRTĂ, supracoperte, s. f. Copertă suplimentară tipărită din hârtie mai groasă, din material plastic etc., care îmbracă coperta unei cărți, a unui album etc., în scopul protejării lor și al prezentării grafice mai atrăgătoare. – Supra- + copertă.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

SUPRACOPÉRTĂ ~e f. Copertă suplimentară, tipărită special, care se îmbracă peste coperta de bază a unei cărți. [Sil. su-pra-] /supra- + copertă
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SUPRACOPÉRTĂ s.f. Învelitoare de carte care se pune deasupra copertei. [< supra- + copertă].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SUPRACOPÉRTĂ s. f. învelitoare de carte pe deasupra copertei; anvelopă (2). (după it. sopracoperta)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SUPRACOPÉRTĂ s. anvelopă. (~ unei cărți.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

supracopértă s. f. (sil. -pra-) → copertă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink