5 definiții pentru «supraconductor»   declinări

SUPRACONDUCTÓR, -OÁRE, supraconductori, -oare, adj., s. m. (Material) care prezintă supraconductibilitate, care a fost adus în această stare. – Din fr. supraconducteur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

SUPRACONDUCTÓR, -OÁRE adj., s.m. (Material) care prezintă supraconductibilitate. [< fr. supraconducteur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SUPRACONDUCTÓR, -OÁRE adj., s. n. (material) care prezintă supraconductibilitate. (< fr. supraconducteur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

supraconductór adj. m., s. m. (sil. -pra-), pl. supraconductóri; f. sg. și pl. supraconductoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

supraconductór, -toáre adj., s.m. (fiz.) Care prezintă supraconductibilitate ◊ „Specialiștii americani au realizat o sârmă de niobiu-staniu cu proprietăți supraconductoare. Sc. 5 XII 64 p. 4. ◊ „Un nou element electronic supraconductor. Un grup de cercetători americani au prezentat un nou element electronic supraconducător – Quiteron – care prezintă caracteristici asemănătoare cu ale unui tranzistor cu semiconductori, dar se supune unor legi fizice total diferite. El funcționează la temperaturi criogenice [...]” Sc. 29 XII 84 p. 5; v. și 17 II 84 p. 5; v. și supraconductibilitate [și supraconducător] (din fr. supraconducteur; DT, DF, LTR; DEX, DN3)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink