O definiție pentru supracinstire
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
supracinstire, supracinstiri s. f. Atributul cu care este cinstită Maica Domnului, spre deosebire de adorare, care se cuvine numai lui Dumnezeu, și de cinstire, care se cuvine îngerilor și sfinților; preacinstire, preamărire. – Din supra- + cinstire.
Intrare: supracinstire
supracinstire substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||