supracinstíre, supracinstiri s. f. Atributul cu care este cinstită Maica Domnului, spre deosebire de adorare, care se cuvine numai lui Dumnezeu, și de cinstire, care se cuvine îngerilor și sfinților; preacinstire, preamărire. – Din supra- + cinstire.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink