SUPORTARE s.f. Acțiunea de a suporta. [< suporta].

suport sn [At: MARIAN, PR. I, 20/14 / Pl: ~uri, (rar) ~rți sm, (înv) ~oarte / E: fr support] 1 Ceea ce susține, sprijină sau pe ceea ce se așază ori este destinat să se așeze un lucru. 2 (Spc) Obiect, piesă, dispozitiv etc. care servește la susținerea unui obiect, unui sistem tehnic etc. Si: bază (1), cadru (15), postament, soclu Vz piedestral, proptea, reazem, sprijin. 3 Element care constituie baza materială sau componenta de bază a unui lucru, a unei noțiuni etc. 4 (Fig) Ceea ce servește drept sprijin, reazem, ajutor, protecție Vz imbold, impuls, îndemn, pornire, stimul, stimulent.

suporta vt [At: (a. 1794) CALENDARIU 35/34 / V: (înv) supurta / Pzi: suport, 3 și (înv) supoartă / E: lat supportare, fr supporter] 1 A avea în sarcină, în obligație. 2 A fi supus la... Si: a îndura, a suferi Vz duce, răbda. 3 A susține o greutate, o povară Si: a ține, a susține (1). 4 A trece, de bunăvoie sau silit, printr-o situație, o stare dinainte hotărâtă sau impusă, fără a-și pierde puterea de rezistență sau fermitatea Si: a îndura, a pătimi, a păți, a răbda, a suferi (1), a trage, (rar) a purta, (îrg) a petrece, a târpi, a ticăi², a susține (9), (înv) a binevia, a cerca, a obicni, a pănăta, (reg) a joi, a păula, a pesti¹, a pristui¹, (fam) a înghiți Vz a chinui (8), a nevoi. 5 (Rar) A suferi (2). 6 A fi obiectul asupra căruia se exercită o acțiune nedorită, neplăcută sau urmările unei acțiuni sau stări fără a se revolta Si: a accepta, a admite (3), a concepe, a îngădui, a permite, a răbda, a suferi (12), a tolera, (îrg) a pristăni, (înv) a obicni, a volnici, (fam) a înghiți. 7 A tolera prezența, comportamentul, felul de a fi al cuiva etc Si: a admite (1), a îngădui, a înghiți, a mistui, a suferi, (înv) a honipsi (2). 8 A avea răbdare pentru cineva. 9 A putea fi supus unei acțiuni fizice fără să-i dăuneze sau să-i producă neajunsuri Si: a încerca, a îndura, a rezista, a tolera, a suferi (3).

supurta v vz suporta

SUPORTA, suport, vb. I. Tranz. 1. A avea forța necesară pentru a îndura o suferință fizică sau morală; a răbda, a suferi. Parcă aș suporta totul, dar zgomotul nu. CAMIL PETRESCU, U. N. 360. Plecă ochii în jos, neputînd suporta privirea stăruitoare și grea de intenții a lui Costea. C. PETRESCU, C. V. 96. Titu Herdelea ieșise de mult din biserică, neputînd suporta aerul dinlăuntru. REBREANU, R. II 269. ♦ (De obicei în construcții negative) A admite, a tolera, a îngădui. Bag de seamă că nu pot suporta în liniște să mă crezi un imbecil. SEBASTIAN, T. 63. 2. A susține o greutate, o povară; a rezista la... Sări din camion, veni la cei de sub nuc și le spuse: – Unu mai suportă arcurile, fraților. Numai o persoană mai pot lua. DUMITRIU, N. 263. Calul masiv suportă fără obiecție îndoita greutate. CĂLINESCU, E. O. I 125. ♦ A avea sau a lua în sarcina sa o obligație bănească. Suportă cheltuielile.

SUPORTA vb. I. tr. 1. A îndura, a suferi, a răbda. ♦ A da voie, a permite, a tolera. 2. A sprijini, a susține o greutate. ♦ A avea (sau a lua) în sarcina sa (obligații bănești). [P.i. suport. / < fr. supporter, cf. lat. supportare].

SUPORTA vb. tr. 1. a îndura, a suferi, a răbda. ◊ a da voie, a permite, a tolera. 2. a sprijini, a susține o greutate. ◊ a avea (sau a lua) în sarcina sa (obligații bănești). (< fr. supporter, lat. supportare)

A SUPORTA suport tranz. 1) (suferințe fizice sau morale) A îndura cu tărie și calm; a suferi; a răbda. ~ frigul. 2) (greutăți fizice) A putea să susțină. 3) (persoane) A accepta, admițându-i prezența și făcând abstracție de neajunsuri; a răbda; a suferi; a tolera. 4) (fapte supărătoare) A admite în mod conștient și tacit; a suferi; a îngădui; a tolera. /<fr. supporter, lat. supportare

suportà v. 1. a rezista: nu suport frigul; 2. a suferi cu răbdare: a suporta defectele cuiva.

2) *supórt și -éz, a -á v. tr. (fr. supporter, d. lat. sup-portare, d. sub, dedesupt, și portare, a purta. V. port 1). Țin, susțin: un stîlp care suportă o boltă. Fig. Rezist: cu haĭna asta suport frigu. Îndur, sufer: a suporta sărăcia. Tolerez: eŭ nu suport asta.

suportare s. f., g.-d. art. suportării

suporta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. suport, 2 sg. suporți, 3 suportă; conj. prez. 1 sg. să suport, 3 să suporte

suporta (a ~) vb., ind. prez. 3 suportă; conj. prez. 3 să suporte

suporta vb., ind. prez. 1 sg. suport, 3 sg. și pl. suportă; conj. prez. 3 sg. și pl. suporte

suport, -portă 3.

SUPORTA vb. 1. v. îndura. 2. a duce, a îndura, a răbda, a suferi. (El a ~ tot greul.) 3. v. suferi. 4. a suferi. (A ~ o condamnare.) 5. v. îngădui. 6. a suferi, (fig.) a înghiți, a mistui, (înv. fig.) a honipsi. (Nu-l poate ~.) 7. a tolera, (prin Transilv. și prin Ban.) a pristui. (~ bine grăsimile.)

SUPORTA vb. 1. a îndura, a pătimi, a păți, a răbda, a suferi, a trage, (astăzi rar) a purta, (înv. și reg.) a petrece, a tîrpi, (prin Bucov.) a joi, (Transilv.) a păula, (Ban.) a pesti, (prin Transilv.) a pristui, (înv.) a bineviea, a cerca, a obicni, a pănăta, (fig.) a înghiți. (Cîte n-a ~!) 2. a duce, a îndura, a răbda, a suferi. (El a ~ tot greul.) 3. a încerca, a îndura, a suferi. (A ~ multe nevoi.) 4. a suferi. (A ~ o condamnare.) 5. a accepta, a admite, a concepe, a îngădui, a permite, a răbda, a suferi, a tolera, (înv. și reg.) a pristăni, (înv.) a obicni, a volnici, (fig. fam.) a înghiți. (Nu pot ~ una ca asta.) 6. a suferi, (fig.) a înghiți, a mistui, (înv. fig.) a honipsi. (Nu-l poate ~.) 7. a tolera, (prin Transilv. și prin Ban.) a pristui. (~ bine grăsimile.)

PATERE QUAM IPSE FECISTI LEGEM (lat.) suportă legea pe care tu însuți ai făcut-o – Varianta latină a unei sentințe atribuite lui Pittacos, unul dintre cei șapte înțelepti ai Greciei antice.

Hîrtia suportă orice – Cicero, în Epistolele lui Către cunoscuți (Ad familiares, V, 12), spune: Epistola non erubescit (Scrisoarea nu roșește). După inventarea și răspîndirea hîrtiei, traducătorii au „modernizat” citatul: hîrtia nu roșește și, mai tîrziu: hîrtia suportă orice. Expresia servește spre a înfiera aberațiile, stupiditățile, trivialitățile ce apar în anumite tipărituri, sau spre a arăta că unele persoane își îngăduie să aștearnă pe hîrtie ceea ce le-ar fi rușine să comunice verbal. Dostoevschi face un joc de cuvinte pe această temă în Frații Karamazov, și anume: în biletul pe care-l trimite lui Alioșa, spre a-i mărturisi că-l iubește de mult și că-l vă iubi toată viața, Liza scrie: „Se zice că hîrtia nu roșește; îți jur că este fals și că eu m-am roșit toată”. În articolul Cu privire la bugetul de stat, Lenin folosește expresia în forma ei actuală: „oricine știe că hîrtia rabdă orice...” (Opere, vol. 5, pag. 318). LIT.

Patere quam ipse fecisti legem (lat. „Suportă legea pe care tu însuți ai făcut-o”) – Acest adagiu poate fi folosit în două feluri: 1. ca avertisment (trebuie tu cel dintîi să te supui principiilor pe care le-ai stabilit) și 2. ca sancțiune (ți se aplică ție legea pe care ai făcut-o pentru alții). Adagiul latin este traducerea unei cugetări a lui Pittakos din Mitilene, unul dintre cei șapte înțelepți ai Greciei. LIT.

suporta, suport v. t. (pub.) a finanța.