suport sn [At: MARIAN, PR. I, 20/14 / Pl: ~uri, (rar) ~rți sm, (înv) ~oarte / E: fr support] 1 Ceea ce susține, sprijină sau pe ceea ce se așază ori este destinat să se așeze un lucru. 2 (Spc) Obiect, piesă, dispozitiv etc. care servește la susținerea unui obiect, unui sistem tehnic etc. Si: bază (1), cadru (15), postament, soclu Vz piedestral, proptea, reazem, sprijin. 3 Element care constituie baza materială sau componenta de bază a unui lucru, a unei noțiuni etc. 4 (Fig) Ceea ce servește drept sprijin, reazem, ajutor, protecție Vz imbold, impuls, îndemn, pornire, stimul, stimulent.

SUPORT, suporturi, s. n. Piesă sau dispozitiv care servește la susținerea sau la sprijinirea altei piese, a unui aparat sau a unui sistem tehnic. Butoaiele fuseseră ridicate pe suporturi de lemn, frumos alineate. MIHALE, O. 14. La ceasul douăsprezece, așeza tocul pe suportul unde mai așteptau o jumătate de duzină, cu penițele proaspăt schimbate. C. PETRESCU, C. V. 143. A lăsat încet receptorul pe suport. id. ib. 264. – Pl. și: (m.) suporți (CAMIL PETRESCU, N. 19).

SUPORT s.n. Ceea ce susține, ceea ce sprijină un lucru, un obiect. ♦ Dispozitiv de susținere sau de sprijinire a unei alte piese, a unui sistem tehnic etc. ♦ (Fig.) Sprijin, reazem, ajutor. [Pl. -turi (s.m.) -porți. / < fr. support].

SUPORT I. s. n. 1. ceea ce susține, sprijină un lucru, un obiect. ◊ dispozitiv de susținere a unei piese, a unui sistem tehnic etc. 2. parte a peliculei cinematografice pe care este aplicată emulsia fotosensibilă. 3. echipament, material destinat memorării, înregistrării informației în sistemele de calcul. 4. (fig.) sprijin, reazem, ajutor. II. s. m. (herald.) element exterior al unui blazon care pare a susține un personaj sau un animal. (< fr. support)

SUPORT suporturi n. 1) Obiect care susține ceva, confecționat special în acest scop. 2) fig. rar Susținere (cu vorba sau fapta) la nevoie; ajutor; sprijin; reazem. 3) fig. Bază pe care se sprijină o afirmație sau o acțiune. /<fr. support

suport n. 1. ceea ce susține un lucru și obiectul pe care se reazimă; 2. fig. reazim, protecțiune.

2) *supórt și -éz, a -á v. tr. (fr. supporter, d. lat. sup-portare, d. sub, dedesupt, și portare, a purta. V. port 1). Țin, susțin: un stîlp care suportă o boltă. Fig. Rezist: cu haĭna asta suport frigu. Îndur, sufer: a suporta sărăcia. Tolerez: eŭ nu suport asta.

1) *supórt n., pl. urĭ (fr. support, d. supporter, a suporta). Lucru pe care se sprijină altu (piedestal, soclu, proptea. V. port 2): suporturile uneĭ bolte. Fig. Sprijin, lucru saŭ persoană pe care te poți baza.

suporta vt [At: (a. 1794) CALENDARIU 35/34 / V: (înv) supurta / Pzi: suport, 3 și (înv) supoartă / E: lat supportare, fr supporter] 1 A avea în sarcină, în obligație. 2 A fi supus la... Si: a îndura, a suferi Vz duce, răbda. 3 A susține o greutate, o povară Si: a ține, a susține (1). 4 A trece, de bunăvoie sau silit, printr-o situație, o stare dinainte hotărâtă sau impusă, fără a-și pierde puterea de rezistență sau fermitatea Si: a îndura, a pătimi, a păți, a răbda, a suferi (1), a trage, (rar) a purta, (îrg) a petrece, a târpi, a ticăi², a susține (9), (înv) a binevia, a cerca, a obicni, a pănăta, (reg) a joi, a păula, a pesti¹, a pristui¹, (fam) a înghiți Vz a chinui (8), a nevoi. 5 (Rar) A suferi (2). 6 A fi obiectul asupra căruia se exercită o acțiune nedorită, neplăcută sau urmările unei acțiuni sau stări fără a se revolta Si: a accepta, a admite (3), a concepe, a îngădui, a permite, a răbda, a suferi (12), a tolera, (îrg) a pristăni, (înv) a obicni, a volnici, (fam) a înghiți. 7 A tolera prezența, comportamentul, felul de a fi al cuiva etc Si: a admite (1), a îngădui, a înghiți, a mistui, a suferi, (înv) a honipsi (2). 8 A avea răbdare pentru cineva. 9 A putea fi supus unei acțiuni fizice fără să-i dăuneze sau să-i producă neajunsuri Si: a încerca, a îndura, a rezista, a tolera, a suferi (3).

supurta v vz suporta

SUPORTA, suport, vb. I. Tranz. 1. A avea forța necesară pentru a îndura o suferință fizică sau morală; a răbda, a suferi. Parcă aș suporta totul, dar zgomotul nu. CAMIL PETRESCU, U. N. 360. Plecă ochii în jos, neputînd suporta privirea stăruitoare și grea de intenții a lui Costea. C. PETRESCU, C. V. 96. Titu Herdelea ieșise de mult din biserică, neputînd suporta aerul dinlăuntru. REBREANU, R. II 269. ♦ (De obicei în construcții negative) A admite, a tolera, a îngădui. Bag de seamă că nu pot suporta în liniște să mă crezi un imbecil. SEBASTIAN, T. 63. 2. A susține o greutate, o povară; a rezista la... Sări din camion, veni la cei de sub nuc și le spuse: – Unu mai suportă arcurile, fraților. Numai o persoană mai pot lua. DUMITRIU, N. 263. Calul masiv suportă fără obiecție îndoita greutate. CĂLINESCU, E. O. I 125. ♦ A avea sau a lua în sarcina sa o obligație bănească. Suportă cheltuielile.

SUPORTA vb. I. tr. 1. A îndura, a suferi, a răbda. ♦ A da voie, a permite, a tolera. 2. A sprijini, a susține o greutate. ♦ A avea (sau a lua) în sarcina sa (obligații bănești). [P.i. suport. / < fr. supporter, cf. lat. supportare].

SUPORTA vb. tr. 1. a îndura, a suferi, a răbda. ◊ a da voie, a permite, a tolera. 2. a sprijini, a susține o greutate. ◊ a avea (sau a lua) în sarcina sa (obligații bănești). (< fr. supporter, lat. supportare)

A SUPORTA suport tranz. 1) (suferințe fizice sau morale) A îndura cu tărie și calm; a suferi; a răbda. ~ frigul. 2) (greutăți fizice) A putea să susțină. 3) (persoane) A accepta, admițându-i prezența și făcând abstracție de neajunsuri; a răbda; a suferi; a tolera. 4) (fapte supărătoare) A admite în mod conștient și tacit; a suferi; a îngădui; a tolera. /<fr. supporter, lat. supportare

suportà v. 1. a rezista: nu suport frigul; 2. a suferi cu răbdare: a suporta defectele cuiva.

!suport¹ (obiect) s. n. / (tehn.) s. m., pl. suporturi/suporți

+suport² (sprijin) s. n.

suport s. n., pl. suporturi

suport s. n., pl. suporturi

suport, -portă 3.

+literă-suport s. f., g.-d. art. literei-suport; pl. litere-suport

suporta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. suport, 2 sg. suporți, 3 suportă; conj. prez. 1 sg. să suport, 3 să suporte

suporta (a ~) vb., ind. prez. 3 suportă; conj. prez. 3 să suporte

suporta vb., ind. prez. 1 sg. suport, 3 sg. și pl. suportă; conj. prez. 3 sg. și pl. suporte

PATERE QUAM IPSE FECISTI LEGEM (lat.) suportă legea pe care tu însuți ai făcut-o – Varianta latină a unei sentințe atribuite lui Pittacos, unul dintre cei șapte înțelepti ai Greciei antice.

suport, suporturi s. n. (pub.) sprijin financiar, finanțare.

suporta, suport v. t. (pub.) a finanța.

SUPORT s. 1. v. postament. 2. cadru. (~ de susținere.)

SUPORT s. v. imbold, impuls, îndemn, pornire, stimul, stimulent.

SUPORT s. 1. bază, postament, soclu. (Un laminor fixat pe un ~.) 2. cadru. (~ de susținere.)

suport s. v. IMBOLD. IMPULS. ÎNDEMN. PORNIRE. STIMUL. STIMULENT.

SUPORT. Subst. Suport, susținere, sprijin, punct de sprijin, reazem. Bază, temelie, fundament, fundație, talpa casei. Postament, podium, piedestal, acroteră, soclu. Stîlp, bulumac, pilon, pilastru, contrafort, picior; coloană; consolă. Grindă (bară) de susținere, faur-maur (pop.), meștergrindă (reg.); căprior. Banc, platformă, terasament; suspensie (tehn.). Rezemătoare, sprijinitoare, proptea, propteală, proptă (reg.), proptiș, sprijoană (reg.). Stativ, trepied. Șevalet. Ramă. Cuier. Poliță, policioară (dim.), policer, raft, răftuleț (dim.); rastel. Capră. Scară, scăriță (dim.), scăricică, scărișoară. Spătar, spetează, rezemătoare. Adj. De sprijin, de sprijinire, de susținere; susținător, proptitor. Vb. A (se) sprijini, a (se) rezema, a (se) propti, a susține, a servi de suport. A pune o proptă. V. construcție, mobilă, monument.

SUPORTA vb. 1. v. îndura. 2. a duce, a îndura, a răbda, a suferi. (El a ~ tot greul.) 3. v. suferi. 4. a suferi. (A ~ o condamnare.) 5. v. îngădui. 6. a suferi, (fig.) a înghiți, a mistui, (înv. fig.) a honipsi. (Nu-l poate ~.) 7. a tolera, (prin Transilv. și prin Ban.) a pristui. (~ bine grăsimile.)

SUPORTA vb. 1. a îndura, a pătimi, a păți, a răbda, a suferi, a trage, (astăzi rar) a purta, (înv. și reg.) a petrece, a tîrpi, (prin Bucov.) a joi, (Transilv.) a păula, (Ban.) a pesti, (prin Transilv.) a pristui, (înv.) a bineviea, a cerca, a obicni, a pănăta, (fig.) a înghiți. (Cîte n-a ~!) 2. a duce, a îndura, a răbda, a suferi. (El a ~ tot greul.) 3. a încerca, a îndura, a suferi. (A ~ multe nevoi.) 4. a suferi. (A ~ o condamnare.) 5. a accepta, a admite, a concepe, a îngădui, a permite, a răbda, a suferi, a tolera, (înv. și reg.) a pristăni, (înv.) a obicni, a volnici, (fig. fam.) a înghiți. (Nu pot ~ una ca asta.) 6. a suferi, (fig.) a înghiți, a mistui, (înv. fig.) a honipsi. (Nu-l poate ~.) 7. a tolera, (prin Transilv. și prin Ban.) a pristui. (~ bine grăsimile.)

Hîrtia suportă orice – Cicero, în Epistolele lui Către cunoscuți (Ad familiares, V, 12), spune: Epistola non erubescit (Scrisoarea nu roșește). După inventarea și răspîndirea hîrtiei, traducătorii au „modernizat” citatul: hîrtia nu roșește și, mai tîrziu: hîrtia suportă orice. Expresia servește spre a înfiera aberațiile, stupiditățile, trivialitățile ce apar în anumite tipărituri, sau spre a arăta că unele persoane își îngăduie să aștearnă pe hîrtie ceea ce le-ar fi rușine să comunice verbal. Dostoevschi face un joc de cuvinte pe această temă în Frații Karamazov, și anume: în biletul pe care-l trimite lui Alioșa, spre a-i mărturisi că-l iubește de mult și că-l vă iubi toată viața, Liza scrie: „Se zice că hîrtia nu roșește; îți jur că este fals și că eu m-am roșit toată”. În articolul Cu privire la bugetul de stat, Lenin folosește expresia în forma ei actuală: „oricine știe că hîrtia rabdă orice...” (Opere, vol. 5, pag. 318). LIT.

Patere quam ipse fecisti legem (lat. „Suportă legea pe care tu însuți ai făcut-o”) – Acest adagiu poate fi folosit în două feluri: 1. ca avertisment (trebuie tu cel dintîi să te supui principiilor pe care le-ai stabilit) și 2. ca sancțiune (ți se aplică ție legea pe care ai făcut-o pentru alții). Adagiul latin este traducerea unei cugetări a lui Pittakos din Mitilene, unul dintre cei șapte înțelepți ai Greciei. LIT.