2 intrări
26 de definiții
din care- explicative (15)
- morfologice (6)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SUPLINIRE, supliniri, s. f. Acțiunea de a suplini și rezultatul ei; înlocuire, completare; p. ext. loc, funcție de suplinitor (la o catedră). – V. suplini.
SUPLINIRE, supliniri, s. f. Acțiunea de a suplini și rezultatul ei; înlocuire, completare; p. ext. loc, funcție de suplinitor (la o catedră). – V. suplini.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
suplinire sf [At: DDRF / Pl: ~ri / E: suplini] 1 Adăugare sau refacere a ceea ce lipsește sau este insuficient Si: completare (1), împlinire, întregire, (liv) supleare (1). 2 Înlocuire (temporară) a cuiva în funcție, în obligații, ca poziție socială sau faptul de a ține (temporar) locul cuiva Si: (liv) supleare (2). 3 (Spc) Funcția de suplinitor (la o catedră) Si: (rar) suplinință (1), (îvr) supletură.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SUPLINIRE, supliniri, s. f. Acțiunea de a suplini și rezultatul ei; înlocuire, completare; p. ext. loc, funcție de suplinitor (la o catedră).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUPLINIRE s.f. Acțiunea de a suplini și rezultatul ei; (concr.) catedră la care funcționează un suplinitor. [< suplini].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUPLINIRE s. f. acțiunea de a suplini; catedră la care funcționează un suplinitor. (< suplini)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*supliníre f. Funcțiunea de suplinitor. Locu de suplinitor. – Fals suplinință.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SUPLINI, suplinesc, vb. IV. Tranz. 1. A înlocui pe cineva (temporar) în funcții sau în obligații, a ține locul. ♦ A ține loc de ceva. 2. A adăuga ceva ce lipsește; a împlini, a completa o lipsă. – Din it. supplire (după plin).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SUPLINI, suplinesc, vb. IV. Tranz. 1. A înlocui pe cineva (temporar) în funcții sau în obligații, a ține locul. ♦ A ține loc de ceva. 2. A adăuga ceva ce lipsește; a împlini, a completa o lipsă. – Din it. supplire (după plin).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
supleni v vz suplini
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
suplini vt [At: NEGULICI / V: (îvr) ~leni / Pzi: ~nesc / E: it supplire cf plin] 1 A adăuga sau a reface ceea ce lipsește sau nu este suficient Si: a completa, a împlini, a întregi, a ține loc de..., (liv) a suplea. 2 (C. i. oameni care au o anumită funcție) A înlocui (temporar) în funcție, în obligații, ca poziție politică, socială Si: (liv) a suplea. 3 (Pex; c.i. posturi, catedre etc.) A ocupa temporar.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SUPLINI, suplinesc, vb. IV. Tranz. 1. A înlocui pe cineva (pentru un timp oarecare) în funcții sau în obligații. Suplinea cu demnitate pe mama ei care era bolnavă. BART, E. 311. ◊ (Complementul indică funcția în discuție) Am suplinit o catedră și ne-am cunoscut într-o cancelarie. C. PETRESCU, Î. II 61. 2. A adăuga ceea ce lipsește (v. completa); a împlini înlocuind ceva. Pentru a putea suplini lipsa de personal, noi reguli de muncă au fost introduse. BOGZA, A. Î. 55. Pentru ce, o, tu, dascăle de vînătorie sistematică și rațională, n-ai suplinit lipsele legei... dînd oarecare povețe în privința timpului cînd se cuvine ca vînătorul să-și pună pușca și pofta în cui? ODOBESCU, S. III 38.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUPLINI vb. IV. tr. 1. A ține locul cuiva (care lipsește). 2. A împlini o lipsă, a pune la loc; a completa. [P.i. -nesc. / < it. supplire, fr. suppléer, cf. lat. supplere – a umple din nou].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUPLINI vb. tr. 1. a înlocui temporar pe cineva în funcție, a ține locul. 2. a adăuga ceea ce lipsește, a împlini, a completa. (după it. supplire)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A SUPLINI ~esc tranz. 1) (persoane sau obiecte) A schimba (într-o calitate), ținând locul temporar; a substitui; a înlocui. 2) A întregi, adăugând ceea ce lipsește; a completa; a complini. /<it. supplire
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
suplinì v. 1. a adăoga ce lipsește; 2. a înlocui pe cineva care lipsește: a suplini pe un profesor; 3. a repara lipsa: vitejia unei armate suplinește numărul.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*suplinésc v. tr. (d. plin, după îm-plinesc, p. a traduce pe lat. supplire și fr. supplier). Țin locu: a suplini un profesor absent. Completez lipsa: a suplini lipsa de experiență pin geniŭ, vitejia uneĭ armate suplinește număru.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
suplinire (desp. su-pli-) s. f., g.-d. art. suplinirii; pl. supliniri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
suplinire (su-pli-) s. f., g.-d. art. suplinirii; pl. supliniri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
suplinire s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. suplinirii; pl. supliniri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
suplini (a ~) (desp. su-pli-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. suplinesc, 3 sg. suplinește, imperf. 1 suplineam; conj. prez. 1 sg. să suplinesc, 3 să suplinească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
suplini (a ~) (su-pli-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. suplinesc, imperf. 3 sg. suplinea; conj. prez. 3 să suplinească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
suplini vb. (sil. -pli-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. suplinesc, imperf. 3 sg. suplinea; conj. prez. 3 sg. și pl. suplinească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SUPLINIRE s. înlocuire. (~ cuiva la o catedră.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SUPLINIRE s. înlocuire. (~ cuiva la o catedră.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUPLINI vb. a înlocui. (Pe timpul cât m-a ~ la catedră.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SUPLINI vb. a înlocui. (Pe timpul cît m-a ~ la catedră.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
suplini (-nesc, -it), vb. – A substitui, a înlocui. It. supplire adaptat la conjug. lui a împlini. – Der. suplinitor, adj. (care suplinește). – Cf. supleant, s. m., din fr. suppléant; der. supleanță, s. f., din fr. suppléance.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: su-pli-
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: su-pli-ni
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
suplinire, suplinirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a suplini și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: completare înlocuire
- 1.1. Loc, funcție de suplinitor (la o catedră). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
-
etimologie:
- suplini DEX '09 DEX '98 DN
suplini, suplinescverb
- 1. A înlocui pe cineva (temporar) în funcții sau în obligații, a ține locul. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Suplinea cu demnitate pe mama ei care era bolnavă. BART, E. 311. DLRLC
- Am suplinit o catedră și ne-am cunoscut într-o cancelarie. C. PETRESCU, Î. II 61. DLRLC
- 1.1. A ține loc de ceva. DEX '09 DEX '98
-
- 2. A adăuga ceva ce lipsește; a împlini, a completa o lipsă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Pentru a putea suplini lipsa de personal, noi reguli de muncă au fost introduse. BOGZA, A. Î. 55. DLRLC
- Pentru ce, o, tu, dascăle de vînătorie sistematică și rațională, n-ai suplinit lipsele legei... dînd oarecare povețe în privința timpului cînd se cuvine ca vînătorul să-și pună pușca și pofta în cui? ODOBESCU, S. III 38. DLRLC
-
etimologie:
- supplire (după plin). DEX '09 DEX '98 DN