3 definiții pentru suplinință
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
suplinință sf [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: ~țe / E: suplini + -ință] 1 (Rar) Suplinire (3). 2 (Pex) „Loc de suplinit”.
suplinință f. 1. funcțiunea suplinitorului; 2. loc de suplinit: sunt trei suplinințe vacante.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
suplinință, suplinințe, s.f. (înv.) 1. funcția suplinitorului; suplinire. 2. loc de suplinit; post vacant.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: suplinință
suplinință substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||