2 definiții pentru suplicător
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
suplicător sm [At: SĂULESCU, HR. II, 281/11 / Pl: ~ri / E: suplica + -tor] (Îvr) Suplicant (1).
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
suplicător, suplicători, s.m. (înv.) persoană care scria și adresa o suplică (v.); suplicant.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: suplicător
suplicător substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)