supliciére s. f., g.-d. art. supliciérii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SUPLICIÁ vb. I. tr. A executa un condamnat la moarte. ♦ A tortura; (fig.) a face să sufere. [Pron. -ci-a, p.i. 3,6 -ciază, ger. -ciind. / < fr. supplicier].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SUPLICIÁ vb. tr. 1. a executa un condamnat la moarte. ◊ a tortura. 2. (fig.) a face să sufere. (< fr. supplicier)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

supliciá vb., ind. prez. 1 sg. supliciéz, 3 sg. și pl. supliciáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink