9 definiții pentru suplicație
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SUPLICAȚIE, suplicații, s. f. (Livr.) Rugăminte umilă. – Din fr. supplication, lat. supplicatio.[1] corectat(ă)
- În original, probabil incorect: lat. suplicatio. — cata
suplicație sf [At: IORGOVICI, O. 59 / V: ~iune, ~cățiune / E: lat supplicatio, fr supplication] (Înv) Implorare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SUPLICAȚIE, suplicații, s. f. (Livr.) Rugăminte umilă. – Din fr. supplication, lat. supplicatio.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
SUPLICAȚIE s.f. (Liv.) Rugăminte umilă; rugăciune publică ordonată în anumite ocazii de senatul roman. [Gen. -iei. / < lat. supplicatio, fr. supplication].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUPLICAȚIE s. f. 1. rugăciune publică ordonată în anumite ocazii de senatul roman. 2. observație adresată după Restaurație parlamentul francez regelui.[1] 3. rugăminte umilă, implorare fierbinte. (< fr. supplication, lat. supplicatio)
- Formulare incorectă, incompletă, ambiguă. Observație adresată de către parlament regelui, sau parlamentului de către rege? — gall
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
suplicațiune sf vz suplicație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
suplicățiune sf vz suplicație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
suplicație s. f., pl. suplicații
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
suplicație, suplicații s. f. 1. Rugăminte umilă. 2. Rugăciune solemnă cerută poporului roman de către Senat în cazuri de calamități publice, epidemii sau foamete ori ca mulțumire pentru victorii militare. Întreg poporul lua parte la această ceremonie, intrând cu ramuri de laur în templele deschise, făcea libații de vin și ardea tămâie, în timp ce matroanele, cu părul despletit, se roteau împrejurul altarelor cu mâinile ridicate spre cer. – Din fr. supplication, lat. supplicatio.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
suplicație, suplicațiisubstantiv feminin
- 1. Rugăminte umilă, implorare fierbinte. DEX '09 DEX '98 DN MDN '00
- 2. Rugăciune publică ordonată în anumite ocazii de senatul roman. DN MDN '00
- 3. Observație adresată după Restaurație de către parlamentul francez regelui. MDN '00
etimologie:
- supplication DEX '09 DEX '98 DN
- supplicatio DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.