9 definiții pentru suplicantă

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUPLICANT, -Ă, suplicanți, -te, s. m. și f. (Înv.) Persoană care suplică; persoană care adresează o suplică. – Din germ. Supplikant.

SUPLICANT, -Ă, suplicanți, -te, s. m. și f. (Înv.) Persoană care suplică; persoană care adresează o suplică. – Din germ. Supplikant.

suplicant, smf, a [At: CONTRIBUȚII, III, 124 / V: (înv) ~iant / S: suppliant (reg) ~ca / Pl: ~nți, ~e / E: lat supplicans, ~ntis, fr suppliant, ger Supplikant] (Îrg) Persoană care adresa o suplică Si: (îvr) suplicător.

SUPLICANT, -Ă, suplicanți, -te, s. m. și f. (Învechit) Persoană care se roagă cu stăruință, care adresează o suplică.

*suplicánt, -ă s. (lat. súpplicans, -ántis; it. supplicante). Rar. Cel ce adresează o suplică.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

suplicantă (înv.) (desp. su-pli-) s. f., g.-d. art. suplicantei; pl. suplicante

suplicantă (înv.) (su-pli-) s. f., g.-d. art. suplicantei; pl. suplicante

suplicantă s. f. (sil. -pli-), pl. suplicante

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: suplicantă
suplicantă substantiv feminin
  • silabație: su-pli- info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • suplicantă
  • suplicanta
plural
  • suplicante
  • suplicantele
genitiv-dativ singular
  • suplicante
  • suplicantei
plural
  • suplicante
  • suplicantelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

suplicant, suplicanțisubstantiv masculin
suplicantă, suplicantesubstantiv feminin

  • 1. învechit Persoană care suplică; persoană care adresează o suplică. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: reclamant
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.