suplementar, ~ă a vz suplimentar

SUPLEMENTAR, -Ă adj. v. suplimentar.

SUPLEMENTAR, -Ă adj. v. suplimentar.

suplementar a. ce servă de suplement: credit suplementar.

*suplementár, -ă adj. (d. suplement; fr. supplémentaire). Care servește ca suplement: credit suplementar. Adv. În mod suplementar.

suplementariu, ~ie a vz suplimentar

suplimentar, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) ~iu, ~rie, ~lem~, ~lementariu, / Pl: ~i, ~e / E: fr supplémentaire] 1 a (D. pagini, d. foi, d. texte etc.) Care este pus în plus față de numărul de pagini obișnuit al textului unei scrieri, completând textul ori suplinind lipsuri ale acestuia, sau care formează o fasciculă separată, având un caracter literar, distractiv etc. 2 a Care se adaugă la o anumită cantitate pentru a completa, pentru a întregi sau ca surplus. 3 a (D. obiecte, produse, instalații sau d. obligații, proiecte, activități etc.) Care se efectuează sau se află în plus peste ceea ce este în mod normal Si: complementar (1) întregitor, subsidiar, (liv) adițional (1), (rar) complinitor (3). 4 a (Îs) Oră ~ă Oră de muncă efectuată în plus, peste programul fixat. 6 a (Îs) Unghiuri (sau arce) suplementare Unghiuri (sau arce) a căror sumă este egală cu 2 unghiuri drepte (180⁰).

suplimentariu, ~re a vz suplimentar

UNGHIU (pl. -ghiuri) sn. 1 Colț: era întărit cu ziduri înalte și cu patru turnuri ridicate pe la ~ri (ALECS.); lasă-mă să șez într’un ~ a curților tale (DOS.); să te duci în ~l grădinii cel despre răsărit (ISP.); Și gropițe face’n ~l ucigașei sale guri (EMIN.); Ⓕ: strigătul de libertate... se ridică din toate ~rile lumii civilizate (I.-GH.) ¶ 2 📐 Spațiul cuprins între două drepte sau două planuri care se taie (🖼 5172); ~ drept, unghiu ale cărui laturi sînt perpendiculare (🖼 5172, D); ~ ascuțit 👉 ASCUȚIT I 6; ~ obtus 👉 OBTUS3; – ~ri adiacente, alterne, complementare, corespondente, suplementare 👉 ADIACENT2, ALTERN1, COMPLEMENTAR2, CORESPONDENT I 2, SUPLEMENTAR2; – ~ diedru 👉 DIEDRU; ~poliedru, unghiu format de mai multe plane care se taie în același punct, planele fiind limitate de muchiile comune cu planele vecine ¶ 3 💫 ~ orar, unghiul care pe sfera cerească are ca vîrf polul, o lature o formează meridianul locului, iar cealaltă e formată de cercul mare care trece prin pol și prin astru; se măsoară de la 0° la 360° sau de la 0 la 24 de ore ¶ 4 🫀 ~ facial 👉 FACIAL ¶ 5 📻 ⚔️ ~ de proiecție, unghiul format de vitesa inițială a proiectilului cu orizontul ¶ 6 📻 ~ de incidență 👉 INCIDENȚĂ1; ~ de refracție, unghiul razei refractate cu normala; ~ vizual, unghiul care are ca vîrf centrul optic al ochiului, iar ca laturi razele vizuale extreme la un obiect determinat: ~l vizual se scurtă și, în loc de a străbate prin geamuri, se opri în ele (D.-ZAMF.) [lat. angŭlus].

SUPLIMENTAR, -Ă, suplimentari, -e, adj. Care se adaugă (la ceva), care este sau se efectuează în plus (peste ceea ce este normal), care completează (ceva). Acum duruiau surd, în încăperea extremă, mașina de cusut. Croitoreasa cu lucru suplimentar de noapte. C. PETRESCU, C. V. 49. ◊ Ore suplimentare = ore de muncă efectuate în plus, peste programul fixat. Unghiuri suplimentare = unghiuri care formează împreună 180°. – Variantă: suplementar, -ă adj.

SUPLIMENTAR, -Ă adj. Care se adaugă (la ceva), folosit ca supliment. ◊ Unghi suplimentar = unghi care, împreună cu un unghi dat, formează 180 de grade. [Var. suplementar, -ă adj. / cf. fr. supplémentaire].

SUPLIMENTAR, -Ă adj. care se adaugă (la ceva); folosit ca supliment. ♦ care este în plus. ♦ unghi ~ = unghi care, împreună cu un unghi dat, formează 180°; ore ~ e = ore de muncă efectuate peste norma obișnuită. (< fr. supplémentaire)

SUPLIMENTAR ~ă (~i, ~e) Care se adaugă la ceva; folosit în calitate de supliment; adăugător. Plată ~ă. Venit ~. ◊ Unghiuri ~e unghiuri care, luate împreună, formează 180°. /<fr. supplémentaire

suplimentar (desp. su-pli-) adj. m., pl. suplimentari; f. suplimentară, pl. suplimentare

suplimentar (su-pli-) adj. m., pl. suplimentari; f. suplimentară, pl. suplimentare

suplimentar adj. m. (sil. -pli-), pl. suplimentari; f. sg. suplimentară, pl. suplimentare

SUPLIMENTAR, -Ă adj. (cf. fr. supplementaire): în sintagmele element predicativ suplimentar, intonație suplimentară și predicativă suplimentară (v.).

element predicativ suplimentar, parte de vorbire în primul rând nominală (substantiv, adjectiv, pronume, numeral) care poartă accentul predicativ într-un enunț, întrucât exprimă un atribut al numelui subiect ori complement, nu numai prin acord sau congruență semantică, ci și prin intermediul verbului (predicativ), ca și cum acesta ar fi un auxiliar copulativ (A): „Mergi sănătos, drumețe!” (Șt. O. Iosif)

SUPLIMENTAR adj. 1. (livr.) adițional. (Taxe ~.) 2. complementar, întregitor, subsidiar, (rar) complinitor. (Lămuriri ~.)

SUPLIMENTAR adj. 1. (livr.) adițional. (Taxe ~.) 2. complementar, întregitor, subsidiar, (rar) complinitor. (Lămuriri ~.)