supleáre, supleắri, s.f. (înv.) suplinire.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

SUPLEÁ, supleez, vb. I. Tranz. (Rar) A suplini. [Pr.: -ple-a] – Din fr. suppléer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

SUPLEÁ vb. I. tr. a suplini. II. intr. a compensa, a remedia. (< fr. suppléer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

supleá, supleéz, vb. I (înv.) 1. (despre oameni) a suplini, a înlocui, a ține locul. 2. a completa, a împlini, a întregi.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

supleá vb. (sil. -ple-a), ind. prez. 1 sg. supleéz, 3 sg. și pl. supleeáză, 1 pl. supleăm (sil. -ple-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. supleéze (sil. -ple-e-); ger. supleând
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink